Seara la dans

Obiceiul meu controversat de a ma holba la oameni imi da tot felul de senzatii care mai de care mai deosebite si mai interesante. Coroborat cu marea empatie de care dau dovada ma face pur si simplu sa ma transpun in persoanele observate si sa incerc sa simt ce simt ele in momentul holbarii, am impresia uneori ca pot sa fiu persoana cealalta pentru cateva secunde. Recunosc ca acest sentiment imi face placere.
E ca un fel de vis pe care mi-l creez cum vreau eu si in plus pare mult mai real.

Acum cateva luni la un mare eveniment de team building cu firma ne aflam seara la o discoteca in aer liber. Nu era privata asa ca in afara de colegi mai erau si alti oameni veniti in aceeasi statiune la distractie. In timpul dansului - melodii mai vechi, arhicunoscute, antrenante pe care fiecare are chef sa se miste - lumea se antrena care mai de care mai ciudat, mai implicat, mai transpirat. Un coleg undeva spre 50de ani, sincer habar n-am cati ani are dar cu barba stufoasa, genul hippie si asa, legat de natura cum sunt amicii teutoni, subtirel, cu o camasa uda leoarca de cat dansase, descheiata la un nasture, se misca in ritmul lui, dezlanat ca un neamt care se respecta: are conditie buna dar nici un fel de simt al muzicii sau al armoniei. O doamna si ea la o anumita varsta, care nu era din grupul nostru, il ocheste si fara sa il scape din ochi se apropie de grupul nostru si cu o hotarare de femeie se apropie de el si incepe sa danseze si ea in ritmul ei, ondulandu-se si invartindu-se in jurul lui. De mult tot vreau sa scriu despre asta. Colegul dansator se face ca nu observa, tipa dansatoare se facea ca observa tot, si se apropia din ce in ce mai des de el, pana a inceput da danseze cu el, il lua in brate, il mangaia, a inceput sa ii deschida si restul nasturilor la cravata. Ce s-o fi gandind colegul dansator?! Ma tot intreb asta: om insurat, genul soricel de biblioteca, nevasta acasa, copiii la fel, atentie maxima acordata de tipa dansatoare, putin ofilita si ea, varsta nu lasa nici o indoiala. Colegul Dansator nu s-a lasat tulburat din ritmul si miscarile lui haotice, dar nici n-a plecat de langa Tipa Dansatoare. Nu s-a apropiat de ea, dar nici nu s-a intors cu spatele la ea. Un mesaj mai echivoc mai rar. Incerci? Sunt aici, dansez ma simt bine, dar nu sunt singur si nu incep nimic. Tipa Dansatoare parea genul disperat, in cautare, vreau vreau vreau. Am mai vazut-o incercand aceleasi scheme si cu alti tipi dansatori cam de aceeasi varsta. Intr-un final melodia s-a incheiat, colegul s-a incheiat si el la nasturii de la camasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, Tipa Dansatoare s-a retras in partea ei, Colegul Dansator avea o sclipire in ochi. Atat. Transpirat si fericit. I am still on the market.
Sunt rautacioasa, de fapt as fi vrut sa fiu in stare sa scriu ce am simtit, mai clar, mai pertinent. Cred ca ma intimideaza faptul ca e public ce scriu desi nu cred ca citeste cineva...
Ma mai gandesc.