Ada spune in continuare inanuntru in loc de inauntru si pencu ta in loc de pentru ca. Gasesc ca e foarte simpatic, nu o incurajez, eu pronunt mereu cuvintele corect dar astept cumva cu curiozitate si cu o mica urma de nostalgie momentul in care le va zice corect. O sa fie din nou un salt in evolutie, din nou voi observa ca fetita mea a mai crescut, a mai invatat ceva. Cu bucurie si cu nostalgie. Cand il vad pe Alexandru l-as strange in brate in continuu pentru ca stiu ca picioarele "musculoase" de copil sub doi ani se vor schimba ireversibil in urmatorul an. Copiii bebelusi au farmecul lor, fiecare varsta are farmecul ei si nu poti opri in nici un fel trecutul timpului - e bine de multe ori. Dar cateodata mi-e dor de copiii mei bebelusi.
Alexandru se incapataneaza la vocabularul lui:
mama - cu diferite tonalitati, insemnand o groaza de lucruri diferite (de la "alo" la telefon la jale si suparare cand plange)
tata
Ada
caca - inseamna si "gata" cateodata
puu-ta - cu t nu cu tz, si, da, inseamna exact ce cititi
gege = deget
ditzi = dinti
buta = burta
apa = apa, mancare, suzeta
muna = bunica
da
dat din cap a "nu" plus onomatopeele de "nu" (antonimul lui "ihi" cu caciulita pe ambii i)
brun brum = masina
am, am = orice animal, inclusiv pasarile si insectele
si cam asta ar fi. Bogat as zice, mai ales daca il compar cu verisoara lui cu 2 luni mai mare care face deja P R O P O Z I T I I
Daaar, copiii NU se compara! Alexandru stie sa traga suturi la minge din volé si sa arunce cu o mana sau cu doua maini exact acolo unde tinteste (asta cam 70% din incercari) ceea ce mie mi se pare impresionant.
