marți, 9 decembrie 2008

Nou record de viteza

Azi de dimineatza am stabilit un nou record: in 35 de minute am fost gata de plecare si am iesit pe usa. In ce consta recordul?! Am fost gata Ada si cu mine!! Inainte imi trebuiau 30minute (minim) doar pentru mine! Un record nepremeditat, evident. Azi e randul lui Luci sa o ia pe Ada de la cresa asa ca s-a trezit foarte devreme inainte de 7 si inainte de a suna ceasul si l-a oprit, asa ca eu nu am auzit nimic si am dormit bine merci mai departe.

Ada care in timpul uichendului se trezeste inainte de 7 a dormit ca un prunc (ce mai e inca ;-)) si noroc ca s-a miscat mai mult in pat ca a facut galagie si m-a trezit si pe mine. Buimaca privesc ceasul si nu imi cred ochilor: 8:22!!! Planul meu fusese sa ma trezesc la 7, sa fac un dush, sa ma imbrac, sa o hranesc pe Ada, etc si la 8:10 sa iesim pe usa! Asadar cu viteza luminii am reusit sa ma spal, sa ii pregatesc Adei de mancare. Desi umblam prin casa facand in mod intentionat galagie Ada nici gand sa se scoale. Asa ca am trezit-o pe la 8:35 si am sperat ca o sa manace singura. Dar asa cum se intampla intotdeauna cand mi-am dorit sa manace singura, Ada era preocupata de modul in care forta de tensiune superficiala tine lingurita ei in laptele cu fulgi de ovaz si ea nu o poate ridica, ma privea, baga mana in mancare si analiza consistenta, imi povestea despre ce a visat as’noapte (alshitululu crulu tsssss, etc) si vroia sa bea cand apa cand lapte. Asa ca repede repede i-am dat eu sa manance si facnd repede si bine restul activitatilor necesare am reusit sa iesim pe usa la 8:55. Cresa, “Pa! Pa!” si facut cu mana, fuga la SBahn, fuga la autobuz, fuga la serviciu, fuga dupa cablu de retea (pentru ca imi disparuse de pe birou) fuga fuga. Si acum in sfarsit mai calm ;-)

joi, 27 noiembrie 2008

Din nou acasa

Ieri m-am intors din prima mea delegatie de mama. Am fost asa incantata de cum mi-a mers incat nimeni din cei adulti nu a avut voie sa mearga la culcare inainte de a asculta povestile mele timp de 2 ore. Mama deja privea cu ochii incetosati iar Luci rezista eroic doar sustinut de speranta ca va putea sa intrerupa tirada mea - cu mult noroc - si astfel sa spuna si el ce avea pe suflet. Evident ca nu apuca sa povesteasca prea mult, eu avand mult mai multe de impartasit.
Contrar tuturor prezicerilor am reusit sa dorm noaptea fara sa ma trezesc cu gandul ca trebuie sa dau telefon acasa sa intreb cum ii merge Adei. Era oricum pe maini sigure.
Si fiindca timp de 3 zile nu am fost inconjurata decat de colegi de serviciu, am discutat in marea majoritate a timpului despre serviciu, am fost in seminarii interesante si care iti puneau mintea la contributie, iata-ma-s azi cu un chef si un randament la serviciu iesite din comunul ultimelor doua luni !
Acum insa mi s-a facut somn...

duminică, 23 noiembrie 2008

Sfarsit de uichend

Maine imi iau zborul. Ma si vad de dimineatza (trezirea nemiloasa la ora 5 a.m.!!) privindu-ma in oglinda si fiind sincer recunoscatoare industriei de infrumusetare ale carei minuni au ajuns chiar si in dulapioarele mele! De cand am reinceput serviciul nu ma mai pot prezenta in lume fara machiaj. Constat ca fondul de ten face minuni! Putina culoare, cearcane mai estompate, alunitele (din care detin nenumarate) mai putin evidente, ten luminos (vorbesc ca in reclame...) .

O sa fiu in delegatie 3 zile. Cum o sa fie atata timp fara Ada? Senzatii noi. Avand in vedere ca am un program destul de plin sper ca nu o sa ma usuc de dorul ei. Dar mai stii?! Oricum o sa incerc sa relatez.

Acum inchei ca sa apuc sa dorm macar 6 ore...

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Gata,

noaptea de bine despre care am scris a fost doar exceptia care ne confirma regula cu noptile agitate si sonore. Ada ne-a trezit din nou de cateva ori as'noapte plangand sau tipand. Se vede treaba ca are multe lucruri din timpul zilei de prelucrat, asa cum ne-a explica dna doctor.
In rest, maraiala si in timpul zilei, probabil din cauza ca nu a reusit sa doarma cele 2 ore de dupa masa asa ca ne-am ocupat de ea sa se simta bine, sa nu planga, sa ne zambeasca. Suntem toti 3 niste inventatori de exceptie cand e vorba de idei ca sa ii zmulgem Adei un zambet...

Acum Diva e in baie si le canta spectatorilor din repertoriul ei foarte vast de copil de 1 an si 3 luni.

Luni plec la Varsovia pentru 3 zile asadar si eu si Ada vom petrece primele nopti separate de cand ne stim! Recunosc ca ma gandesc cu oarecare bucurie la un somn care sa fie intrerupt de subconstientul meu si nu de cel al dumneaei. Dar va voi povesti cum a fost in realitate. Suspans maxiiiiim!

vineri, 21 noiembrie 2008

Surpriza!

Ada a dormit as'noapte asa de bine - adica fara sa scoata nici un sunet, nici un planset, nici un chirait! - incat eu tot m-am trezit de doua ori, m-am dat jos din pat si m-am dus la ea sa ma uit daca mai respira!
Salutam cu maaare mare bucurie prima noapte - dupa un lung sir de luni de zile si nopti in care ne tot trezeam sa o linistim - in care am fi putut dormi nestingheriti 7 (SAPTE) ore in continuu! Dar iata ca obisnuinta, bat-o vina, nu m-a lasat de data asta si tot m-am trezit sa imi verific odorul - daca e in stare de functionare. Si era ;-)
Vizita la doctor azi - era randul rapelului pentru vaccin - am scapat de vaccin pentru ca Adei ii curge nasul si tuseste asa ca avem o noua programare.
Am verificat la doamna doctor ca Ada e in parametri normali cu noptile ei agitate - dupa cum spuneam ma rodeau indoielile - asa ca privim cu mare optimism si incredere inainte la noptile care vor urma.

Nopti bune va dorim ;-)

joi, 20 noiembrie 2008

Noptile...

Trebuia sa trecem si prin asta: De vreo doua saptamani Ada are niste nopti foarte agitate, iar noi, din empatie si din lipsa de alternative de asemenea... E cumplit ca nu stim ce sa ii facem. Banuim ca ies dintii dar recunosc ca ma rod indoielile ca poate e altceva.
Am incercat toate metodele cunoscute cu Osanit, Dentinox, Viburcol chiar si un supozitor cu paracetamol i-am dat o data (a avut efect 3 ore jumate dupa care concertul a reinceput). Cert e ca si as'noapte a dormit la noi in pat. Asta inseamna ca nici somnul nostru nu mai e ce a fost odata, hehe! Toti cei cu copii cred ca ma inteleg.
In fine, e incredibil ce efect poate sa aiba un asa mic ghemotoc de copil asupra adultilor din casa (acum e si mama mea la noi, asa ca suntem 3 care ne batem sa avem grija de Ada).

Cred cu tarie ca totul e in limite normale si ca e trecator asa ca privesc cu mult optimism inainte. Mai am si de lucru azi!

miercuri, 19 noiembrie 2008

Am blog

Wow, sunt tare curioasa cum o sa arate in realitate. Am tot citit pe la unii pe la altii dar pana acum nu am avut curajul sa imi fac blogul meu. Iaca a venit si vremea lui.