luni, 31 ianuarie 2011

Dulciurile si "mancarea normala"

De ce nu se mananca ursuletii de gelatina (Haribo, Gummibärchen) pe burta goala? Azi de dimineata intr-un moment bineinteles nepotrivit (ma grabeam ca sa plecam la timp. Continui paranteza: m-am surprins zicand "ma grabeam" adica eu ma grabeam, desi urma sa plec si cu Ada sa o duc la gradinita in drumul meu catre serviciu. Ea nu se grabea, ca orice copil normal, nu cunoaste graba noastra a adultilor care uitam sa fim copii, care vrem sa ajungem la timp la serviciu, la doctor si care nu suntem in stare sa planificam in asa fel incat sa avem timp sa facem activitatile anterioare plecarii in liniste... Inchid paranteza). Asadar, azi de dimineata intr-un moment nepotrivit Ada isi alege sa faca scandal ca nu are voie sa manance dulciuri inainte de mancarea normala. De data asta scandalul a inceput de la ursuletii de gelatina. Si cum imi urla tare de tot ca am oprit-o tocmai la ultimul ursulet, i-am auzit pe ceilalti ursuleti care erau deja in burtica plangand si rugand-o pe Ada sa le dea si lor niste mancare buna de dimineata ca ei sunt singuri si nu au apucat sa manace si le e foame de niste paine cu branza si poate niste müsli. Bineinteles ca m-am grabit (!) sa ii comunic si Adei ce spuneau ursuletii. Spre uimirea mea de data asta nu s-a oprit din urlete ca deobicei cand se intampla astfel de lucruri fantastie (vorbesc cheile, plang manusile, canta laptele, etc) Eu am perseverat si intr-un final s-a hotarat sa le dea si ursuletilor niste branza si a inceput sa manance un pic. Eu m-am bucurat de rezultat dar deja rotitele s-au pus in miscare si ma gandesc ce ma fac cand o sa fie vorba de mancat ciocolata, biscuiti sau alte cele. Probabil ca si ele pot vorbi sa ne spuna ca le e foame!

luni, 3 ianuarie 2011

De inceput de an

Fiica mea are un obicei scarbos - pe care cred ca il au multi copii numai ca pe mine ma scoate din fire: isi cauta diverse lucruri prin nas dupa care le baga in gura.
Toate incercarile de a o face sa inteleaga ca nu e frumos, nu e sanatos, etc au esuat lamentabil, junioarea fiind si mai ingenioasa si intinzand pe fetisoara un zambet in extaz cand isi sugea degetul cu oarece productii nazale.
Asadar i-am spus Povestea Soricelului care manca .... nici mai mult nici mai putin decat.... ati ghicit?! M U C I!
Iata cum vine treaba: era odata un Soricel dragalas care traia foarte sanatos: manca multe fructe si legume, lactate, carne si ii placea foarte mult sa mearga pe bicicleta, sa alerge, sa se catere si sa se joace cu alti iepurasi. Era foarte activ si alerga foarte repede si mergea foarte bine pe bicicleta.
Si odata, cand citea el o carte care il interesa foarte mult, a observat ca il gadila ceva in nas. A miscat din nasuc - nimic, gadilatul tot acolo. Asa ca si-a luat degetelul si a cercetat ce il deranja acolo. A scos ceva lucruri din nas si fiindca era foarte curios, le-a bagat in gura. Si azi asa, maine asa, a mai incercat el sa vada cum e cu productiile nazale si ajunsese sa manace in fiecare zi cate ceva.
Si iata ca, pe zi ce trecea, Soricelul nostru era tot mai obosit, nu mai putea sa alerge, nu mai putea sa se catere, nu mai putea sa mearga pe bicicleta si incepuse sa il doara si burtica. Si nu stia ce sa mai faca...
Si fiind odata la scoala la ora de biologie, la laborator, si-a scos oarece chestii din nasucul lui si le-a pus la microscop. Si nu mica i-a fost mirarea sa vada acolo o activitate febrila: Microbulus si Microbilis si multi prieteni de-ai lor se pregateau de zor pentru activitatile de scormoit prin burtica Soricelului. Intre timp se dusese vestea printre Microbilis si Microbulus si prietenii lor ca exista rost de scormonit prin burtica de Soricel. Si toti se inghesuiau sa fie primii la scormonit. In plus, mai erau pe langa ei si o groaza de praf si mizerile pe care perisorii din nasucul Soricelului le filtrasera in timp ce Soricelul respira.
Atunci Soricelul nostru a inteles ca Microbilis si Microbulus si prietenii lor ajungeau in burtica lui si tot scormoneau acolo si pe el il durea burtica rau de tot aproape ca era bolnav si de-aia nu mai putea sa alerge, sa se catere, sa se joace si sa mearga cu bicicleta.
Asa ca s-a dus acasa la Mamica lui Soricica si a intrebat-o ce sa faca el cu muculetii pe care ii scoate din nasuc. Mamica i-a spus ca muculetii se pun in batista sau servetel dupa care se arunca la gunoi fiindca sunt murdari si nu vrem ca Microbulus si Microbilis sa ajunga la noi in burtica sa ne doara burtica. Si iata asa Soricelul nostru a stiut de atunci in colo ce sa faca atunci cand il gadila in nasuc. Cateodata nici nu mai era nevoie sa isi bage degetelul in nas pentru ca si-a dat seama ca si atunci cand isi sufla nasul in servetel sau batista era bine si scapa de gadilici.
Si fiindca era un soricel bun si dragutz, s-a dus si la surioara lui mai mica si i-a povestit cum se face cu muculetii din nas: "Se pun in servetel, draga surioara, si servetelul se arunca la gunoi! Fiindca in muculeti sunt o groaza de mizerii din aer, pe care nasucul nostru le filtreaza ca sa nu ne ajunga in plamani!"
Si incet incet, pe Soricel nu l-am mai durut burtica si a putut sa alerge repede repede iarasi, sa mearga cu bicicleta si sa sa se catere pe unde vroia el!

Oli, un mare multumesc pentru tine, pentru ca datorita tie am avut ideea povestii parabola. E drept ca povestile tale sunt pe subiecte mai frumoase, dar am aplicat si eu la ce era mai arzator la noi in familie ;-) Poate o sa evoluez si eu la subiecte mai palpitante, deocamdata primii pasi sunt facuti.

Gratar de curcan in sos de sampanie

Iaca am mai reusit o mare performanta culinara, de ne-am delectat cu totii: Piept de curcan la gratar in sos de sampanie!

Asadar:
4-5 felii de piept de curcan
usturoi (+/-3 catei)
sampanie (cam 75ml)
ulei de masline 1 lingura
sare
ierburi de Proventa (eu am folosit ierburile uscate, dar cine are niste rosmarin proaspat cred ca poate folosi cu incredere)

Se pune uleiul in tigaie si usturoiul presat. Se lasa putin sa se incinga la puterea maxima.
Se pun feliile de piept de curcan in tigaie si se presara pe ele sare si ierburile de Proventa. Se da focul cam la jumate si dupa 2 minute se intoarce carnea. Se presara iar sarea si ierburile si dupa inca 2 minute de "prajeala" se adauga sampania. Si in acest sos format se lasa carnea sa se patrunda dupa care se ia de pe foc si se serveste cu ceva garnitura mai sofisticata sau pur si simplu cu salata.
Pofta buna!!