Dulciurile si "mancarea normala"

De ce nu se mananca ursuletii de gelatina (Haribo, Gummibärchen) pe burta goala? Azi de dimineata intr-un moment bineinteles nepotrivit (ma grabeam ca sa plecam la timp. Continui paranteza: m-am surprins zicand "ma grabeam" adica eu ma grabeam, desi urma sa plec si cu Ada sa o duc la gradinita in drumul meu catre serviciu. Ea nu se grabea, ca orice copil normal, nu cunoaste graba noastra a adultilor care uitam sa fim copii, care vrem sa ajungem la timp la serviciu, la doctor si care nu suntem in stare sa planificam in asa fel incat sa avem timp sa facem activitatile anterioare plecarii in liniste... Inchid paranteza). Asadar, azi de dimineata intr-un moment nepotrivit Ada isi alege sa faca scandal ca nu are voie sa manance dulciuri inainte de mancarea normala. De data asta scandalul a inceput de la ursuletii de gelatina. Si cum imi urla tare de tot ca am oprit-o tocmai la ultimul ursulet, i-am auzit pe ceilalti ursuleti care erau deja in burtica plangand si rugand-o pe Ada sa le dea si lor niste mancare buna de dimineata ca ei sunt singuri si nu au apucat sa manace si le e foame de niste paine cu branza si poate niste müsli. Bineinteles ca m-am grabit (!) sa ii comunic si Adei ce spuneau ursuletii. Spre uimirea mea de data asta nu s-a oprit din urlete ca deobicei cand se intampla astfel de lucruri fantastie (vorbesc cheile, plang manusile, canta laptele, etc) Eu am perseverat si intr-un final s-a hotarat sa le dea si ursuletilor niste branza si a inceput sa manance un pic. Eu m-am bucurat de rezultat dar deja rotitele s-au pus in miscare si ma gandesc ce ma fac cand o sa fie vorba de mancat ciocolata, biscuiti sau alte cele. Probabil ca si ele pot vorbi sa ne spuna ca le e foame!