De inceput de an

Fiica mea are un obicei scarbos - pe care cred ca il au multi copii numai ca pe mine ma scoate din fire: isi cauta diverse lucruri prin nas dupa care le baga in gura.
Toate incercarile de a o face sa inteleaga ca nu e frumos, nu e sanatos, etc au esuat lamentabil, junioarea fiind si mai ingenioasa si intinzand pe fetisoara un zambet in extaz cand isi sugea degetul cu oarece productii nazale.
Asadar i-am spus Povestea Soricelului care manca .... nici mai mult nici mai putin decat.... ati ghicit?! M U C I!
Iata cum vine treaba: era odata un Soricel dragalas care traia foarte sanatos: manca multe fructe si legume, lactate, carne si ii placea foarte mult sa mearga pe bicicleta, sa alerge, sa se catere si sa se joace cu alti iepurasi. Era foarte activ si alerga foarte repede si mergea foarte bine pe bicicleta.
Si odata, cand citea el o carte care il interesa foarte mult, a observat ca il gadila ceva in nas. A miscat din nasuc - nimic, gadilatul tot acolo. Asa ca si-a luat degetelul si a cercetat ce il deranja acolo. A scos ceva lucruri din nas si fiindca era foarte curios, le-a bagat in gura. Si azi asa, maine asa, a mai incercat el sa vada cum e cu productiile nazale si ajunsese sa manace in fiecare zi cate ceva.
Si iata ca, pe zi ce trecea, Soricelul nostru era tot mai obosit, nu mai putea sa alerge, nu mai putea sa se catere, nu mai putea sa mearga pe bicicleta si incepuse sa il doara si burtica. Si nu stia ce sa mai faca...
Si fiind odata la scoala la ora de biologie, la laborator, si-a scos oarece chestii din nasucul lui si le-a pus la microscop. Si nu mica i-a fost mirarea sa vada acolo o activitate febrila: Microbulus si Microbilis si multi prieteni de-ai lor se pregateau de zor pentru activitatile de scormoit prin burtica Soricelului. Intre timp se dusese vestea printre Microbilis si Microbulus si prietenii lor ca exista rost de scormonit prin burtica de Soricel. Si toti se inghesuiau sa fie primii la scormonit. In plus, mai erau pe langa ei si o groaza de praf si mizerile pe care perisorii din nasucul Soricelului le filtrasera in timp ce Soricelul respira.
Atunci Soricelul nostru a inteles ca Microbilis si Microbulus si prietenii lor ajungeau in burtica lui si tot scormoneau acolo si pe el il durea burtica rau de tot aproape ca era bolnav si de-aia nu mai putea sa alerge, sa se catere, sa se joace si sa mearga cu bicicleta.
Asa ca s-a dus acasa la Mamica lui Soricica si a intrebat-o ce sa faca el cu muculetii pe care ii scoate din nasuc. Mamica i-a spus ca muculetii se pun in batista sau servetel dupa care se arunca la gunoi fiindca sunt murdari si nu vrem ca Microbulus si Microbilis sa ajunga la noi in burtica sa ne doara burtica. Si iata asa Soricelul nostru a stiut de atunci in colo ce sa faca atunci cand il gadila in nasuc. Cateodata nici nu mai era nevoie sa isi bage degetelul in nas pentru ca si-a dat seama ca si atunci cand isi sufla nasul in servetel sau batista era bine si scapa de gadilici.
Si fiindca era un soricel bun si dragutz, s-a dus si la surioara lui mai mica si i-a povestit cum se face cu muculetii din nas: "Se pun in servetel, draga surioara, si servetelul se arunca la gunoi! Fiindca in muculeti sunt o groaza de mizerii din aer, pe care nasucul nostru le filtreaza ca sa nu ne ajunga in plamani!"
Si incet incet, pe Soricel nu l-am mai durut burtica si a putut sa alerge repede repede iarasi, sa mearga cu bicicleta si sa sa se catere pe unde vroia el!

Oli, un mare multumesc pentru tine, pentru ca datorita tie am avut ideea povestii parabola. E drept ca povestile tale sunt pe subiecte mai frumoase, dar am aplicat si eu la ce era mai arzator la noi in familie ;-) Poate o sa evoluez si eu la subiecte mai palpitante, deocamdata primii pasi sunt facuti.