a mai trecut de cand am scris. Ne merge din ce in ce mai bine. "Jeden Tag ein bisschen besser" sunt intruparea reclamei de la REWE si ma simt bine. Poate gasesc un mod sa scot un ban din asta. N-ar fi rau acum, cu venitul ciuntit pe timp de job full time in chip de mama. Serios, chiar e bine.
Alexandru s-a transformat din Andrii Popa intr-un bebelus normal care mananca pardon bea lapte (Ada nu permite aceasta eroare!), zambeste, face caca, face pipi, se screme, doarme, chiuie, plange si de la capat. Ada e si ea din ce in ce mai prietenoasa si nu i-a mai incercat rezistenta la atacuri.
Mama a plecat saptamana trecuta si inchei cu brio primele 5 zile de home alone. Home alone vorba vine, ca sunt in permanenta cu unul dintre puradei. Ada merge in continuare la cresa iar eu stau cu frati-su acasa pana pe la 3pm cand mergem impreuna sa o luam.
Ieri am luat cu bine examenul "Cum ajungem de la A la B la ora prestabilita, trecand prin C, cu 2 copii mici, cu carucior si folosind mijloacele de transport in comun?" Iata ca a mers struna. A este acasa, B este la ora de muzica, C este cresa Adei unde se afla dumneaei si de unde urma sa o luam. Cei doi copii mici sunt Alexandru si Ada. Iubesc tara asta atunci cand sunt mama cu copiii de mana si am de mers undeva cu metroul, autobuzul, trenul. Ordinea care altminteri ma cam apasa mi se pare acum providentiala, faptul ca functioneaza scarile rulante aproape mereu este o mana cereasca. Avand in vedere ca in general oamenii nu te-ar ajuta daca te vad ca nu te descurci cu caruciorul pe scari, noroc ca s-a gandit statul sa faca scari rulante.
Am ajuns la ora de muzica punctual (de fapt probabil cu vreo 5 minute intarziere, dar pentru standardele mele de single chiar, asta reprezinta punctualitate excesiva!) In orice caz ora abia incepea si lumea ne-a primit cu bratele deschise.
Acum fug la somn ca Alexandru are burta plina - sper eu nu prea plina - si as vrea sa fur vreo 2 ore de somn pana plecam dupa domnisoara.
