joi, 26 noiembrie 2009

Suntem 4!!!


Alexandru a sosit intr-o dimineatza de noiembrie, cu cer alb si liniste multa, printre lacrimile de surescitare ale mamei lui, vocile medicilor din sala de operatie, privirile sigure si incarcate de dragoste ale tatalui lui.
Operatia a decurs perfect, L a filmat aproape de la inceput si chirurgul mi l-a aratat imediat ce l-a scos din burta. Pe Ada nu mi-a aratat-o pe dupa campul de operatie, am vazut-o abia dupa cateva minute, stearsa de lichidul amniotic, infofolita in prosopul galben de la spital. Alexandru a mirosit (si miroase in continuare) la fel ca Ada la varsta lui. In primele clipe mirosea acrisor, acum are un alt miros pe care nu il pot defini dar care imi aminteste de Ada si imi starneste multe nostalgii mai ales ca stiu ca acest miros nu o sa tina la infinit. Pe masura ce cresc copiii isi schimba mirosul, ca si multe altele.
Alexandru e micutz, are maini fine si delicate, i se cojeste pielea de pe burtica, picioare, brate, e dragalas, doarme mult (slava Domnului!!!) se ingrasa greu, nu prea suge, dar evident ca este un copil minunat, sanatos si fericit, multumit si care ne incanta.
Ada nu prea intelege ea ce se "petrecere" de cand a aparut fratele ei. In ziua in care a venit la spital sa ne vada a adus cu ea un desen facut la cresa pentru Alexandru. Eu am fost foarte emotionata si am luat-o in brate imediat. Mi s-a parut asa de mare in comparatie cu noul membru al familiei!!!