Seara la dans

Obiceiul meu controversat de a ma holba la oameni imi da tot felul de senzatii care mai de care mai deosebite si mai interesante. Coroborat cu marea empatie de care dau dovada ma face pur si simplu sa ma transpun in persoanele observate si sa incerc sa simt ce simt ele in momentul holbarii, am impresia uneori ca pot sa fiu persoana cealalta pentru cateva secunde. Recunosc ca acest sentiment imi face placere.

Gracious Soundless Poem

Some things never change.
Joy
excitement
curiosity
As ever.
Then again

Ceapa la durerile de ureche

Am fost cu Cornelia acum vreo 4 ani la un mini-curs despre leacuri naturiste pentru diverse probleme ale copiilor. Recunosc ca pana acum nu am prea incercat multe dintre ele, dar sambata asta Ada mi-a dat ocazia sa incerc ceapa la durerea de urechi cu rezultate spectaculoase care m-au facut sa imi doresc sa le impartasesc si cu altii!

Ce mai facem noi

Ma pun greu pe scris.
Cei doi A ai nostri cresc frumos, armonios si ne pun la incercare la fiecare pas.
Spalatul de seara este acum momentut de dezbatut si discutat. Cu dulciurile nu mai avem asa multe conflicte, cate unul de doua ori pe zi si gata.
Avem pat suprapus care a devenit locul de joaca cel mai indragit. Catararea se face din toate directiile. "Eu si cu tata am construit patul asta" zice Ada mandra fiecaruia care o intreaba :-)

Soundless Poem

Some things never change.
Joy
excitement
curiosity
As ever.
Then again
Two fluid glowing spheres longing insanely one for each other
Bound strongly – yes – each one to the other.
Bound strongly like hell each one to another.
Power was in the air, magic
Desire was screaming in the air - in another space
that would leave the sound painfully dumb.
And only the pain was felt
The scream would reach them
Only through the pain of the soundlessly screaming desire
remained in the state of
wish
longing
dream
craving
lust
longing
and again desire.
The power of the oath unbreakable
Unspoken words
Unarticulated feelings - just felt
through each vein
each cell
in the other space in the other dimension.
I would like to live two lives
The power of choice, of conscious choice
The guts missed long ago
Believing
guessing
never for sure
And though so strong exhaustively sensed
as if it was real.
Some things never change
As ever

Indicatii la locul de joaca

Ieri la locul de joaca Ada era foarte mandra ca a reusit sa mearga pe un fel de barna pusa in panta. Si imi tot arata cum stie ea sa mearga.
O bunica, a altei fetite, statea si ea foarte aproape de barna si astepta la rand ca nepotica ei sa ajunga si ea sa se dea pe barna. Ada tocmai evolua inaintand pe laterala.
Bunica se apropie de Ada si incepe sa ii dea indicatii:
Doamna: - Nu asa, intoarce-te cu fatza
Ada: - Nu
Doamna: - Nu se merge asa, pune piciorul unul in fatza celuilalt
Ada: - Dar eu nu vreau
Doamna: - Dar nu se merge asa: intoarce-te si pune picioarele unul dupa altul
Ada: - Eu asa vreau sa merg
Doamna: - Dar trebuie sa mergi cu fatza inainte
Ada: - Nu vreau

Si pana la urma doamna a lasat-o in pace total contrariata ca sfaturile nu au fost urmate, Ada si-a continuat inaintarea ei pe laterala.
M-a uimit ca in timpul dialogului astuia, Ada nici macar nu a ridicat privirea sa ma caute, sa imi ceara suportul sau ajutorul in discutie. Era asa de linistita si de convinsa ca nu e cazul sa schimbe ceea ce facea incat s-a descurcat singura sa ii spuna doamnei ca ea are altceva de facut.
Am jubilat si eu ca o mama mandra de fetitza ei: "uite ce bine, stie ce vrea, nu se lasa influentata de altii, face ca ea".
Nu-i vorba ca a durat numai juma de ora si am avut si eu parte de aceeasi incapatanare a fetitei mele de care sunt asa de mandra: plecarea de la locul de joaca a fost incununata cu o munca de convingere sa isi puna sandalele in picioare: regula e ca pe tartan are voie sa se descalte, dar la plecare se incalta.. Ehe, tot asa cum i-a spus si doamnei ca ea vrea altfel, tot asa mi-a spus si mie. Si am alergat dupa ea, am tinut-o, am incercat sa o incalt cu fortza, i-am explicat de ce vreau sa se incalte. Pana la urma s-a incaltat dar cu greu.

Cel mai bun sistem desteptator

Un lucru sa fie clar: nu imi place sa ma trezesc de dimineata - adica prea devreme. Inainte sa am copii, uichedul era sfant, trezitul la 11am era la ordinea zilei. Pur si simplu savuram trezitul tarziu, sa ma intind stiind ca pot sa fac asta cat de mult vreau, sa bata soarele deja pe geam atunci cand ma dau jos din pat, sa savurez un brunch copios si lenes si dup-aia sa incep ziua abia dupa masa.
Eh, de cand cu pruncii, s-a cam dus idila asta a mea de sfarsit de saptamana. Si daca pana atunci, la alarma nesuferita a ceasului desteptator o lalaiam cu varf si indesat inainte de a ma ridica din pat, acum cel mai bun ceas desteptator este fiecare suflare, oftat, tusit al copiilor.
Ma uimesc pe mine insami de timpul de reactie tinzand catre zero pe care il am din momentul in care inregistrez un sunet neobisnuit in somnul copiilor mei si pana cand sunt langa patul lor. Este incredibil ce forte iti da maternitatea si cat de repede poti reactiona atunci cand stimulul este pe masura