O luna

a trecut de cand s-a nascut Alexandru. Privind in urma nu am nici un fel de notiune a timpului, habar n-am cand s-a scurs... Am in minte numai mililitri si ore intre doua alaptaturi. Si goana mea dupa cateva minute de somn. Ada mereu prezenta, mereu o provocare, mereu mai iscusita in a-si prezenta dorintele si a-si impune vointa. Alexadru si-a incasat deja vreo 2 zgarieturi si 2 muscaturi de mana de la sora mai mare, ca sa fie clar cine e seful. Recunosc ca e mult mai rapida decat mi-am imaginat si ma surprinde mai ales in situatiile in care nu sunt chiar asa de agila, mai ales cand sunt cu Alexandru la alaptat. Inevitabil una din mainile mele e imobilzata iar cealalta nu reuseste mereu sa prinda doua maini, capul, picioarele Adei, asa ca Alexandru si le incaseaza total nevinovat. Deh, toti mi-au spus ca virgula copilul nr 2 e mai rezistent. Ada a inceput antrenamentul cu fratele ei din frageda pruncie.

In rest, din nou alaptatul e o mare incercare. Fiul meu s-a transformat la inceput in Andrii Popa care suge sangele cu lapte pana cand nervii mei au cedat intr-un suvoi de lacrimi care nu se mai puteau opri si de disperare si de debusolare si de circire in fata durerii cand gurita lui delicata devenea ventuza de supt lapte. Am folosit metodele alternative inclusiv suplpiment de lapte praf. Tot incerc sa imi amintesc cum am rezistat la Ada, ce am facut atunci si mi se pare ca era mult mai bine pe vremuri. L zice ca nu-i adevarat, ca si atunci a fost foarte greu dar ca am uitat eu. Se poate si asta.

Am deci in spate o luna de pompat constiincios laptele, de dat supliment din laptele pompat, administrat insa cu siringa, ca sa nu se invete flacaul sa ii vina laptele usor din sticluta, spalat pompa, sterilizat pompa, spalat siringa, sterilizat siringa...

DAR:

e o minune sa ii vad pe cei doi copii si sa ma gandesc ca sunt ai nostri si astept cu mare nerabdare si bucurie evolutia lor, logica, nazdravaniile, ideile si tot ce le-o mai trece prin minte.

Alexandru stie sa faca o groaza de lucruri: face tot felul de grimase, plange, zambeste, da din maini si din picioare, suge, ce sa mai, ca orice copil la varsta lui;-)

Suntem 4!!!

Alexandru a sosit intr-o dimineatza de noiembrie, cu cer alb si liniste multa, printre lacrimile de surescitare ale mamei lui, vocile medicilor din sala de operatie, privirile sigure si incarcate de dragoste ale tatalui lui.
Operatia a decurs perfect, L a filmat aproape de la inceput si chirurgul mi l-a aratat imediat ce l-a scos din burta. Pe Ada nu mi-a aratat-o pe dupa campul de operatie, am vazut-o abia dupa cateva minute, stearsa de lichidul amniotic, infofolita in prosopul galben de la spital. Alexandru a mirosit (si miroase in continuare) la fel ca Ada la varsta lui. In primele clipe mirosea acrisor, acum are un alt miros pe care nu il pot defini dar care imi aminteste de Ada si imi starneste multe nostalgii mai ales ca stiu ca acest miros nu o sa tina la infinit. Pe masura ce cresc copiii isi schimba mirosul, ca si multe altele.
Alexandru e micutz, are maini fine si delicate, i se cojeste pielea de pe burtica, picioare, brate, e dragalas, doarme mult (slava Domnului!!!) se ingrasa greu, nu prea suge, dar evident ca este un copil minunat, sanatos si fericit, multumit si care ne incanta.
Ada nu prea intelege ea ce se "petrecere" de cand a aparut fratele ei. In ziua in care a venit la spital sa ne vada a adus cu ea un desen facut la cresa pentru Alexandru. Eu am fost foarte emotionata si am luat-o in brate imediat. Mi s-a parut asa de mare in comparatie cu noul membru al familiei!!!

Intalnire de fete

Ieri a fost foarte frumos. Am reusit sa ma intalnesc cu cateva dintre prietenele mele, mame (de 1 sau 2 copii, viitoare mame) si am stat si noi de vorba "ca fetele".
Adica ma bucur ca am reusit toate sa ne convingem sotii sa stea cu copiii acasa ca sa iesim si noi la o cafea si ma bucur ca am stat de vorba si ca am reusit sa vorbim si despre altceva decat copii! Asta chiar era o piatra de incercare pentru ca la intalnirea precedenta nu ne-am desprins de teme ca scoala, gradinita, culcat, masa, figuri ale copiilor, jucarii potrivite, jocuri, intlaniri cu copiii, locuri de joaca, etc.
Ieri am depanat amitiri din adolescenta si din copilarie, comparand cu cum e acum. Mi-am amintit cu mare amuzament cum imi gasisem eu un coleg prin clasa intai si cum spuneam la toata lumea ca eu o sa ma casatoresc cu el. Si ma duceam si la el acasa sa le spun parintilor lui. Ma simt un pic jenata de atitudinea mea de atunci, dar parca imi amintesc ca parintii lui priveau cu umor convingerea cu care eu imi spuneam dorintele. Despre ai mei nu mai stiu ce parerea aveau.
Apoi o alta prietena a povestit cum a scos multi bani din buzunar ca sa ii cumpere fiicei ei o geaca "de fata mai mare, nu ca alea cu caluti" dupa propria dorinta. Si fiindca era cam scumpa geaca, s-a gandit sa ii cumpere una mai mare. Asa ca in drumul pana la casa de plata a schimbat geaca cu una o marime mai mare. Asta mica, la probat geaca acasa, s-a mirat ca parca ii era mai larga decat in magazin...
Evident ca am comparat si programele de activitati cu copiii din gradinitele de stat si cele private. Cu concluzia clara ca in cele de stat e mare harababura si foarte multa responsabilitate cade pe umerii parintilor sa recupereze din ce nu se face in timpul orelor de gradinita... Si noi vom ajunge cu Ada la o gradinita de stat, pentru ca la Montessori unde reusisem sa primim un loc pana la urma ne e prea scump... Poate avem noroc si primim loc la o gradi mai buna.
Mai lucrez o saptamana dupa care incepe concediul meu prenatal. Cum ziceam, am deja multe planuri si primele 4-5zile sunt deja programate.

Figuri

Revenim cu vesti de pe malul Mainului: Ada face figuri. Am putea gasi o groaza de cauze pentru toanele ei, dintre care enumeram (ordine aleatoare):

• raceala/bronsita/tusea
• ii mai ies niste dinti
• mai sunt numai 2 luni pana vine noul membru al familiei
• s-a schimbat vremea
• s-au schimbat multe in ultima vreme (vizite, petreceri, excursia in Romania)
• saltul in evolutie de la 2 ani care ii da de furca

Dintre figuri enumeram:

• nu vrea sa se dea jos din carut cand ajungem acasa
• nu vrea sa intre in casa
• nu vrea sa urce scarile pana la apartamentul nostru
• nu vrea sa se spele pe dinti (si nici nu vrea sa ne lase pe noi sa desavarsim operatia)
• nu vrea sa ii schimbam pampersul
• nu vrea sa se schimbe din pijama in hainele de zi si invers
• nu vrea sa se descalte cand venim acasa
• nu vrea sa se spele pe maini cand venim acasa
• nu vrea sa lase suzeta dupa ce se trezeste
• vrea suzeta cand venim acasa
• ii bate pe copii la cresa (ieri am vazut urmele rosii ale palmei si unghiilor Adei pe obrazul finutz al colegului si prietenului ei Achilleas care s-a impotrivit la una din "ordonantele" Adei)

Stiu ca toate astea sunt o dovada de personalitate puternica, ce ascund un copil minunat si inteligent numai ca in momentele de "nu vreau" si de urlete cam uit gandirea pozitiva.

De-ale uichendului

M-a palit si pe mine raceala. Am fost joi la serviciu si de dimineatza anuntasera 24 de grade! Eu abia am asteptat sa imi pun fusta si sandale - si cand colo, nu stiu daca 24 de grade de toamna sunt comparabile cu 24de grade de vara pentru ca mi-a fost frig in continuu. Asa ca acum sunt cu capul dizzy, imi curge nasul si as vrea sa dorm in continuu. Ada tuseste si ea - ca asa le sta bine la inceputul toamnei copiilor care merg la cresa: nasuri mucioase, ochi inlacrimati, maraieli, toane, plangaceli, tuse si eventual febra. Noi am scapat, ca Ada se mentine pe la 38 asa ca nu ii dau inca nimic. Dar tuseste destul de bine. Si inconstienta cum ma stiu, refuz sa merg inca la dr, fiind convinsa ca Ada se va vindeca de la siropuri si de la inhalatiile cu cimbru pe care o sa o pun sa le faca.
In rest e soare la noi dar numai in juma' de casa e cald - in partea din sud-est. La nord-vest e inca frig, acolo sunt dormitoarele regesti.
Mai am 3 saptamani de serviciu dupa care intru in bine-meritatul si mult-asteptatul concediu prenatal. Cate planuri am! Cred ca mi-ar trebui 3 luni fara burta ca sa le pot face. Oricum ma bucur de timpul asta si o sa dorm pe saturate!!
Ada a inceput sa faca propozitii in care exprima adevaruri irefutabile "toata lumea face caca". Panseul asta l-a enuntat stand pe olita. Va rog sa nu va ofuscati de cele citite aici, sunteti pe un blog de mama de copil de 2 ani si toate aceste evenimente mici in ochii vostri sunt pasi mari pentru noi. Acum, ca sa fiu foarte sincera, Ada nu a pus verbul a face la forma corecta, ci la pers a2a singular ca asa stie ea deocamdata sa conjuge (toate verbele au o singura forma). Asadar citatul original suna "toata lumea faci caca" - licenta poetica.
Verbul a avea are numai forma "avem", verbul a putea - "poate"(nu poate Ada), verbul a da - "dai", a lua - "iau"(tata iau lapte), a pleca - "du-te" sau "duci", a pupa - "pupe" (Ada pupe mama).
Cred ca daca le pun pe toate cap la cap am sanse sa ajung la cate un verb pentru fiecare persoana.
In schimb ! Ada foloseste deja genitivul corect al numelui ei: "patul Adei" (aici il bate si pe propriu tata la care genitivul pt substantivele feminine e foarte similar cu cel pt substantivele masculine), "pusha (papusa) Adei". Sunt in extaz.
Si in aceasta stare de extaz o sa plutesc usor spre nord-vestul apartamentului ca sa ma bag in pat, atat timp cat doarme si domnisoara.

Non-rasfaturi

Ada D. m-a intrebat daca as vrea sa scriu despre cum un copil de 2 ani isi educa bunicii. Asa ca m-am gandit cu un mare zambet pe fatza la luna in care au fost ai mei aici - Ada avea vacanta 3 saptamani de la cresa asa ca mama si tata au venit la noi sa aiba grija de ea.

Dupa primele zile de convietuire mi-au declarat ca Ada e prea rasfatata. Asa ca Luci si eu le-am spus ca pot sa se poarte cu ea cum cred ei de cuviinta, pentru ca e relatia lor cu ea. Cum ne purtam noi cu ea e alta mancare de peste.

Si dupa cateva zile mama si tata ne-au povestit mandri cum pe drumul de la locul de joaca spre casa, Ada se urca pe un gard, le indica si lor unde sa se urce (unul in dreapta ei, celalalt in stanga ei) si incep sa sara impreuna pe gard. Daca incearca unul sa se sustraga, Ada sesiseaza imediat neregula si dintr-o singura strigare il aduce pe razvratit la comportamentul asteptat. Se pare ca acest spectacol era destul de distractiv, eu nu i-am vazut, dar mama si tata au povestit amuzati cum niste trecatori cu zambetul pe buze au intrebat daca e voie sa ii fotografieze ;-) Si i-au fotografiat. Ce-as mai fi vrut sa fiu si eu de fatza!

S-au format si alte ritualuri: la intrarea la locul de joaca este o poarta. Odata ajunsi acolo, aceasta poarta va fi deschisa, inchisa, trecuta de cateva ori de Ada si de bunici, si isi vor face cu mana aflandu-se pe parti opuse ale portii.

Din aceeasi colectie a activitatilor pentru nepoti as mai mentiona: tot pe drumul de intoarcere de la locul de joaca, intr-un spatiu verde sunt cativa platani foarte mari si foarte inalti. Dupa exemplul unui jogger care facea exercitii de respiratie si de incarcare de energie de la acesti platani, Ada impreuna cu bunicii ei pun mainile pe platan si respira adanc. Din nou, acest proces este supravegheat de domnisoara vigilenta si cel care incearca sa se sustraga este admonestat si adus la supunere. Dupa incheierea exercitiilor de respiratie si incarcarea cu energie, cele cateva trepte de la acest spatiu verde catre strada sunt coborate, urcate, coborate, urcate de cei 3 de cateva ori. Avem totusi un truc pentru a opri iteratiile: cand nu mai pot, bunicii o anunta ca urmeaza ultima iteratie. In general merge, daca nu, se acorda (cu greu) un bonus de o iteratie in plus.

Si cate si mai cate: i-am surprins mergand la cresa: bunicul impinge carutul iar Ada intinde mana in sus, bunica o ia de mana si uite-asa merg toti 3 impreuna cantand la cresa. Bunica are un repertoriu vast iar Ada da tonul "laaaaaaaa...". Un alt non-rasfat e legat de un fel de joc: Ada intinde degetul si zice "tciuuuu" la care bunicul/bunica lasa capul in jos si se prefac a cadea. Ada rade de se prapadeste. Uimitor, dupa cateva zile de practica, Ada reactioneaza si ea la fel daca intinzi degetul si zici "tciuuuu" si rade din nou. Vazand ea ca in cadrul familiei acest lucru are efect il incearca si cu alte persoane - mirarea e mare cand vede ca magia nu are efect asupra lor...

Si cum reuseste domnisoara aceste jocuri-ritual? Pai cred ca pur si simplu prin faptul ca atunci cand e fericita rade si zambeste cuceritor (pentru noi) si ca ai face orice sa o vezi din nou zambind. Ca face tot felul de grimase in functie de starea sufleteasca sau de impresia actiunilor tale asupra ei. Reuseste sa ne dirijeze prin farmecul ei - farmec pe care il are fiecare copil .
Noi suntem cazuti in cap dupa Ada oricum asa ca fiecare hohot de ras al ei ne bucura inima si ne da idei.

Si inca ceva: in cele 4 saptamani cat a stat aici, tata nu a avut niciodata tensiunea crescuta!! Se pare ca Ada e cel mai bun medicament impotriva hipertensiunii. Efecte secundare? Deocamdata nedescoperite. In caz ca observati ceva, va rugam contactati producatorul.

In orice caz un lucru au reusit bunicii si mie imi scapa. Noi stam la etajul 3 fara lift. Cu bunicii Ada urca fara sa cracneasca cele 3 etaje. Cu mine nici gand!!! Am petrecut mai nou 35minute pentru cele 3 etaje si asta numai dupa ce am descoperit un artificiu care a accelerat procesul. Undeva trebuie sa le dau dreptate - poate ca ei chiar nu o rasfata pe copila.

Cum a fost in Romania (2)

Si am mai facut o chestie super tare in Bucuresti: am fost la centrul Vaniei Limban.
Vania este o moasa despre care am auzit de la cumnata mea si care incearca sa aduca in Romania conceptul despre maternitate similar cu cel pe care il cunosc, traiesc, experimentez eu aici: viitoarea mama este o persoana deosebita, care e indreptatita sa aiba grija de ea, care are dreptul la pregatire pre- si postnatala, care cunoaste ce posibilitati ii stau la dispozitie in timpul unei nasteri astfel incat totul sa se desfasoare normal, cat mai aproape de frumos, de natural, de ce are ea - mama- nevoie si ce isi doreste.
Am facut la Vania un curs de Pilates - gimnastica pentru gravide si a fost cel putin la acelasi nivel profesional la care a fost cursul pe care l-am facut aici in timpul sarcinii cu Ada. Apoi am facut un masaj tot acolo, dupa care m-am simtit excelent.
Vania le invata pe viitoarele mame ce pot face in timpul sarcinii astfel incat sa le fie cat mai bine lor si copilasului in formare. De la ea afli ce poti face in timpul nasterii astfel incat sa iti fie mai bine (masaj, aromaterapie, pozitii, relaxare, respiratie...), cum te poate ajuta partenerul in timpul nasterii.
Tot acolo, in cursul de Pilates pe care l-am facut am invatat exercitii pentru perineu, exercitii pe care fiecare femeie ar fi bine sa le faca, gravida sau nu, mama sau nu (inca). Gloria, cea care face cursul Pilates, iti face un "instructaj" despre perineu si te invata de ce e important sa ai grija.
Tot la Vania poti vedea un film super interesant si util despre alaptatul corect!! Am citit in atatea bloguri despre problemele tinerelor mame la alaptat si despre faptul ca esti pur si simplu lasata la voia intamplarii si a propriului noroc in momentul in care s-a incheiat nasterea. E treaba ta sa te descurci cu alaptatul copilului tau si cu problemele inerente care apar. Eu am trecut prin multe dificultati (sa le zic asa, mai bland) cu alaptatul Adei, dar aici am avut o moasa care venea zilnic si ma ajuta la alaptat asa incat totul a mers perfect pana la urma. Filmul asta de care vorbesc este edificator si ar trebui pus pe ecrane mari in fiecare maternitate unde se naste un copil asa incat mama sa aiba acces la informatie.
Nu stiu ce as putea face pentru a populariza serviciile Vaniei. Ce pot spune este ca eu am fost incantata sa gasesc in Bucuresti un astfel de centru care ofera informatii, servicii, ajutor asa cum am avut si eu nevoie si am beneficiat acum 2 ani la Ada.
Stiu ca suna a reclama dar mie mi-a placut extrem de mult si as vrea ca orice vitoare sau proaspata mamica sa poata alege daca vrea sau nu sa aiba acces la aceste informatii.