Marea ne-plecare

Haha, asa e cand te pregatesti mai cu foc: vine iarna, bat-o vina, da cu zapada multa si frig pe aeropoarte si noi micile furnicutze preocupate si importante ne uitam cu ruga in ochi catre cer si pana la urma nu avem ce face decat sa speram ca gasim o solutie sa ne zboare avioanele catre destinatiile mult dorite.
In termeni clari si reali: zborurile pe care le-am tot ales eu sa ajung la Edinburgh au fost anulate pentru ca pe insula mare a Angliei era furtuna de zapada si aeroportul din Edinburgh a fost inchis - precum si alte multe aeroporturi pe care as fi zburat eu in final, exact cand trebuia sa aterizeze printre altele, avionul cu care trebuia sa vin si eu si cativa alti colegi de-ai mei, furmicutze si mai importante la evenimentul respectiv.
Asadar am petrecut 2 zile de vis pe aeroportul din Frankfurt, am facut "networking" am vorbit cu colegii mei, am glumit, am facut poze si m-am intors de fiecare data acasa obosita ca dupa o zi de lucru plina, in bratele primitoare ale familiei.
Eh, asa ca am lucrat de acasa, am citit si prelucrat informatii si m-am gandit ca poate lectia mea de invatat din asta e "let go" - tare greu mai mi-e mie sa renunt la un lucru pe care mi l-am pus in cap.
Ca de exemplu expozitia mea fot ;-) Tocmai am atarnat pozele sambata la serviciu. Sunt foarte mandra desi dupa ce m-am uitat la National Geographic pe site mi-am dat seama unde ma aflu.

De toamna

Ne merge bine, savuram prezenta bunicii M la noi. E bine, copiii sunt sanatosi, noi relaxati, la serviciu e bine. Afara e rece rece. Iar eu am facut si prezentarea pentru expozitie. Un nou moment de mandrie - da, cu ajutorul echipei mele tari de consultanti: Raluca, Andrei, Luci.
Alexandru invata din ce in ce mai multe lucruri noi. Reuseste - cu zambetul pe buze si cu picioarele bine infipte in podea - sa se tina singur in 2 picioare pret de cateva secunde. E atat de mandru in timpul acestei performante incat se incheiei de obicei brusc in momentul in care mandria il face sa inceapa sa se aplaude. Fatal: echilibrul greu stabilit se descumpaneste, funduletul se lasa in jos, genunchii se inmoaie si pozitia se schimba fulgerator in "pozitia sezut". Dar zambetul cuceritor cu 4 dinti albi si mici ramane netulburat, intins pe toata fatza, molipsitor si irezistibil.
Ada ne da din ce in ce mai multe dovezi ale logicii ei imbatabile. Are picioare lungi si de-aia poate sa mearga pe bicicleta. E mai mare si de-aia mananca mai mult si e foarte rapida cand alearga. Vobeste mult si bine si eu ma topesc cand o aud.
Duminica se produce marea mea plecare: delegatie de 1 saptamana in Scotia! O vreme de poveste: temperaturi intre minus 1grad si 2 grade, cer inorat. Cu siguranta insa aer curat si improspator.
Revin cu vesti calde!

Light. Colour. Life

Am reusit sa selectez pozele pentru expozitia din decembrie. Raluca le-a printat si mi le-a trimis si abia astept sa le vad si sa le tin in mana. Nu-mi vine sa cred ca o sa expun niste poze. Excursia in Cipru la Olimpia si Razvan a fost nespus de inspiranta, iar sustinerilelor repetate ("ce poze frumoase!") m-au incurajat nespus. Ca sa nu mai vorbim de photo-walk-urile cu Raluca si ideile de la ea.
In rest ne merge bine, savuram ultimele zile de concediu parental al lui Luci si de saptamana viitoare incepe aventura. Totusi si ea doar pe jumatate ca o sa fie mama sa ne ajute.
Link la pozele selectate pt expo, "Light.Colour.Life":
http://picasaweb.google.com/liv.welter/Top30?authkey=Gv1sRgCP3Aqe3Q28zegwE#

Cuvinte vechi

Ada a spus dupa 3 zile de reintoarcere in Germania primul cuvant nemtesc: "Mama, vreau Gummistiefel!". Eu: "A, vrei cizmele de cauciuc? Sigur sunt aici pe hol". Dupa care Ada repeta propozitia. Eu repet raspunsul. Ea repeta propozitia si adauga "Nu, mama, alea pe care le-am cumparat noi azi si le-ai pus in camara". Nedumerita, eu ma tot gandeam ce cizme de cauciuc am cumparat noi in ziua aia - nici unele... Ada merge in camara si imi arata ursuletii de gelatina. Asa ca imi dau seama ca vroia sa spuna "Gummibärchen" si nu "Gummistiefel".
In fine, consider totusi ca au inceput sa functioneze si rotitele germane din angrenajul de neuroni. Nu stiu insa daca sa pun cuvantul la vestimentare sau la culinare.

Cuvinte noi

Observ la Ada ca introducerea unor cuvinte noi in vocabular se petrece pe diverse drumuri, mai mult sau mai putin sinuoase. Ca de exemplu expresia "te rog frumos". Sarbatorim de cateva zile pronuntia in sfarsit perfecta a acestui grup de cuvinte magice - un fel de "sesam, deschide-te" al cotidianului nostru romanesc. Intr-o prima etapa a fost "to mosh" a urmat "te mosh", a venit tare din urma "te rog mosh" si saltaret si vioi suntem la perfectul "te rog frumos".
Cred ca dintre toate cuvintele, aceasta combinatie de 3 a avut cea mai spectaculoasa evolutie.
Un alt cuvant delicios si la propriu si la figurat este "ciocolata". Cu obstinatie si convingere si dorinta in privire se numeste "cociolata".
La capitolul mentiuni avem:
a clati= a plati
a cauta=a gasi
taracol=calculator
am sugit=am supt
a fugit= a furat
Si cand imi mai amintesc o sa mai completez.

Dupa vacanta

Am ajuns inapoi in Frankfurt si Germania ne-a primit cu bratele deschise, asa cum stie ea mai bine: vreme de toamnsa racoroasa, aer curat, strazi curate, o ciorba de burta la turcul nostru preferat si prietenii nostri cu bratele deschise. M-am bucurat enorm sa imi revad prietenii!

Cum au fost cele 3 luni plecata de acasa? Pana la urma, privind in urma a fost foarte bine, marele highlight, bineinteles vacanta in Cipru unde am regasit prieteni minunati din liceu, niste gazde perfecte, niste oameni cu care poti discuta orice, cu care timpul trece in zbor, cu care ne-am simtit pur si simplu extraordinar. Mi se pare un mare noroc sa regasesti dupa 18 ani prieteni cu care lucrurile sa mearga atat de firesc. A fost un concediu de vis...

Ah, copiii misuna pe aici si nu ma pot concentra la scris arghhhhhhh!!! "Mami, nu pot sa bag asta", "Mami, mi-e greu", "Mami, vine Alex la mine"... si tot asa...

Sper sa revin pe seara cu mintea clara si plina de idei. Desi experienta arata ca spre seara mintea e inceaaaaata si in ceatza si ca

Tata

a dat o poanta buna: povestind cineva ca s-a dus la o anumita biserica inainte de a se marita fata ei, tata a spus: "Ehe, pai mama mea s-a dus la Sf Petru din Roma pentru mine!" ;-) M-am distrat copios - stiu acum cu siguranta de unde am eu umorul asta extraordinar haha