Cuvinte vechi

Ada a spus dupa 3 zile de reintoarcere in Germania primul cuvant nemtesc: "Mama, vreau Gummistiefel!". Eu: "A, vrei cizmele de cauciuc? Sigur sunt aici pe hol". Dupa care Ada repeta propozitia. Eu repet raspunsul. Ea repeta propozitia si adauga "Nu, mama, alea pe care le-am cumparat noi azi si le-ai pus in camara". Nedumerita, eu ma tot gandeam ce cizme de cauciuc am cumparat noi in ziua aia - nici unele... Ada merge in camara si imi arata ursuletii de gelatina. Asa ca imi dau seama ca vroia sa spuna "Gummibärchen" si nu "Gummistiefel".
In fine, consider totusi ca au inceput sa functioneze si rotitele germane din angrenajul de neuroni. Nu stiu insa daca sa pun cuvantul la vestimentare sau la culinare.

Cuvinte noi

Observ la Ada ca introducerea unor cuvinte noi in vocabular se petrece pe diverse drumuri, mai mult sau mai putin sinuoase. Ca de exemplu expresia "te rog frumos". Sarbatorim de cateva zile pronuntia in sfarsit perfecta a acestui grup de cuvinte magice - un fel de "sesam, deschide-te" al cotidianului nostru romanesc. Intr-o prima etapa a fost "to mosh" a urmat "te mosh", a venit tare din urma "te rog mosh" si saltaret si vioi suntem la perfectul "te rog frumos".
Cred ca dintre toate cuvintele, aceasta combinatie de 3 a avut cea mai spectaculoasa evolutie.
Un alt cuvant delicios si la propriu si la figurat este "ciocolata". Cu obstinatie si convingere si dorinta in privire se numeste "cociolata".
La capitolul mentiuni avem:
a clati= a plati
a cauta=a gasi
taracol=calculator
am sugit=am supt
a fugit= a furat
Si cand imi mai amintesc o sa mai completez.

Dupa vacanta

Am ajuns inapoi in Frankfurt si Germania ne-a primit cu bratele deschise, asa cum stie ea mai bine: vreme de toamnsa racoroasa, aer curat, strazi curate, o ciorba de burta la turcul nostru preferat si prietenii nostri cu bratele deschise. M-am bucurat enorm sa imi revad prietenii!

Cum au fost cele 3 luni plecata de acasa? Pana la urma, privind in urma a fost foarte bine, marele highlight, bineinteles vacanta in Cipru unde am regasit prieteni minunati din liceu, niste gazde perfecte, niste oameni cu care poti discuta orice, cu care timpul trece in zbor, cu care ne-am simtit pur si simplu extraordinar. Mi se pare un mare noroc sa regasesti dupa 18 ani prieteni cu care lucrurile sa mearga atat de firesc. A fost un concediu de vis...

Ah, copiii misuna pe aici si nu ma pot concentra la scris arghhhhhhh!!! "Mami, nu pot sa bag asta", "Mami, mi-e greu", "Mami, vine Alex la mine"... si tot asa...

Sper sa revin pe seara cu mintea clara si plina de idei. Desi experienta arata ca spre seara mintea e inceaaaaata si in ceatza si ca

Tata

a dat o poanta buna: povestind cineva ca s-a dus la o anumita biserica inainte de a se marita fata ei, tata a spus: "Ehe, pai mama mea s-a dus la Sf Petru din Roma pentru mine!" ;-) M-am distrat copios - stiu acum cu siguranta de unde am eu umorul asta extraordinar haha

Tot in Cipru

Cele bune se apropie de sfarsit... Nu-i vorba ca speranta e mare ca si la Frankfurt, adica "Frankurt" cum ar zice tanara noastra o sa ne mearga bine.

Viata merge incet si relaxat aici, soarele ma tampeste pur si simplu, abia ma misc si abia gandesc, iar activitatile culturale, de vizitat obiective turistice sunt limitate la ce se poate face cu copii. Un dus rece pe caldura asta a fost constatarea ca 2 copii sunt si o limitare a posibilitatilor pe langa marea placere si bucurie de a fi parinte.

Gazdele noastre pe cinste. Ne simtim extraordinar si nu as mai pleca.

Cipru

Gata, am reusit sa ne incepem vacanta mult visata (de mine). Rar am plecat undeva mai nepregatita ca acum. Stiam insa ca ma duc la prieteni care stau aici de un an, asa ca m-am culcat pe urechea dreapta cu gandul la experienta lor si cu incredere ca o sa ne lumineze ei pe unde sa mergem.

Deocamdata asud aproape in continuu. Sunt peste 30de grade si e cam umezeala. Copiilor pare ca le place, Ada e numai in piscina de cand se trezeste pana se culca ar vrea sa stea numai "in baie".

Iar eu stau la povesti cu prietenii din liceu si nu-mi vine sa cred cum se pot lega punti peste 18 ani chiar asa de usor, cum poti sa vorbesti despre ce iti trece prin cap. E de bine!

Doua luni

de Romania au trecut ca in vis.
Au fost de toate, de la soare la ploaie, la tipete si rasete de copii, incercarile noastre ale adultilor de a aduce armonie intre verisori...
Am ajuns la concluzia ca dupa 3 zile de incercari de mediere intre cei doi verisori, comunicarea intre ei era la fel, iar eu si sotia lui frati-miu eram cu neuronii pe bigudiuri de cate idei incercam sa le dam copiilor despre cum sa se joace impreuna, cum sa isi imparta jucariile si ce sa faca atunci cand au un conflict.
Nu stiu daca am ales bine, dar am propus ca atunci cand nu se pot juca impreuna sa ii separam. Am facut asa cateva zile si rezultatul a fost ca macar eu eram mai linistita, adica nu mai mai durea capul. Nu stiu daca la copilasi era mai bine.
Urmeaza un concediu in Cipru la prieteni din liceu! Ne reunim ca familie.