Dupa vacanta

Am ajuns inapoi in Frankfurt si Germania ne-a primit cu bratele deschise, asa cum stie ea mai bine: vreme de toamnsa racoroasa, aer curat, strazi curate, o ciorba de burta la turcul nostru preferat si prietenii nostri cu bratele deschise. M-am bucurat enorm sa imi revad prietenii!

Cum au fost cele 3 luni plecata de acasa? Pana la urma, privind in urma a fost foarte bine, marele highlight, bineinteles vacanta in Cipru unde am regasit prieteni minunati din liceu, niste gazde perfecte, niste oameni cu care poti discuta orice, cu care timpul trece in zbor, cu care ne-am simtit pur si simplu extraordinar. Mi se pare un mare noroc sa regasesti dupa 18 ani prieteni cu care lucrurile sa mearga atat de firesc. A fost un concediu de vis...

Ah, copiii misuna pe aici si nu ma pot concentra la scris arghhhhhhh!!! "Mami, nu pot sa bag asta", "Mami, mi-e greu", "Mami, vine Alex la mine"... si tot asa...

Sper sa revin pe seara cu mintea clara si plina de idei. Desi experienta arata ca spre seara mintea e inceaaaaata si in ceatza si ca

Tata

a dat o poanta buna: povestind cineva ca s-a dus la o anumita biserica inainte de a se marita fata ei, tata a spus: "Ehe, pai mama mea s-a dus la Sf Petru din Roma pentru mine!" ;-) M-am distrat copios - stiu acum cu siguranta de unde am eu umorul asta extraordinar haha

Tot in Cipru

Cele bune se apropie de sfarsit... Nu-i vorba ca speranta e mare ca si la Frankfurt, adica "Frankurt" cum ar zice tanara noastra o sa ne mearga bine.

Viata merge incet si relaxat aici, soarele ma tampeste pur si simplu, abia ma misc si abia gandesc, iar activitatile culturale, de vizitat obiective turistice sunt limitate la ce se poate face cu copii. Un dus rece pe caldura asta a fost constatarea ca 2 copii sunt si o limitare a posibilitatilor pe langa marea placere si bucurie de a fi parinte.

Gazdele noastre pe cinste. Ne simtim extraordinar si nu as mai pleca.

Cipru

Gata, am reusit sa ne incepem vacanta mult visata (de mine). Rar am plecat undeva mai nepregatita ca acum. Stiam insa ca ma duc la prieteni care stau aici de un an, asa ca m-am culcat pe urechea dreapta cu gandul la experienta lor si cu incredere ca o sa ne lumineze ei pe unde sa mergem.

Deocamdata asud aproape in continuu. Sunt peste 30de grade si e cam umezeala. Copiilor pare ca le place, Ada e numai in piscina de cand se trezeste pana se culca ar vrea sa stea numai "in baie".

Iar eu stau la povesti cu prietenii din liceu si nu-mi vine sa cred cum se pot lega punti peste 18 ani chiar asa de usor, cum poti sa vorbesti despre ce iti trece prin cap. E de bine!

Doua luni

de Romania au trecut ca in vis.
Au fost de toate, de la soare la ploaie, la tipete si rasete de copii, incercarile noastre ale adultilor de a aduce armonie intre verisori...
Am ajuns la concluzia ca dupa 3 zile de incercari de mediere intre cei doi verisori, comunicarea intre ei era la fel, iar eu si sotia lui frati-miu eram cu neuronii pe bigudiuri de cate idei incercam sa le dam copiilor despre cum sa se joace impreuna, cum sa isi imparta jucariile si ce sa faca atunci cand au un conflict.
Nu stiu daca am ales bine, dar am propus ca atunci cand nu se pot juca impreuna sa ii separam. Am facut asa cateva zile si rezultatul a fost ca macar eu eram mai linistita, adica nu mai mai durea capul. Nu stiu daca la copilasi era mai bine.
Urmeaza un concediu in Cipru la prieteni din liceu! Ne reunim ca familie.

Vesnicia de la sat

... o simt cum imi curge prin vine. Am petrecut vreo 10 zile la Telega si am savurat nefacutul nimicului. Este un lux pentru mine si mi l-am dorit asa de mult in ultima vreme. Nu-i vorba ca, avand 4 puradei cu varste intre 3ani si 8 luni misunand in jurul nostru nu ajungeam prea des la acest bun de lux, dar cu atat mai mare era bucuria atunci cand se intampla minunea sa doarma toti 4 !! (da, da se poate) deodata, sa nu fie vase de spalat, sau chiar daca sunt, sa fie mustrarile de constiinta neglijabile si pur si simplu sa stau si sa privesc inainte. Cu bucurie, cu liniste, ca o felina din savana satula, multumita.

O luna jumate

a mai trecut de cand am scris. Ne merge din ce in ce mai bine. "Jeden Tag ein bisschen besser" sunt intruparea reclamei de la REWE si ma simt bine. Poate gasesc un mod sa scot un ban din asta. N-ar fi rau acum, cu venitul ciuntit pe timp de job full time in chip de mama. Serios, chiar e bine.

Alexandru s-a transformat din Andrii Popa intr-un bebelus normal care mananca pardon bea lapte (Ada nu permite aceasta eroare!), zambeste, face caca, face pipi, se screme, doarme, chiuie, plange si de la capat. Ada e si ea din ce in ce mai prietenoasa si nu i-a mai incercat rezistenta la atacuri.

Mama a plecat saptamana trecuta si inchei cu brio primele 5 zile de home alone. Home alone vorba vine, ca sunt in permanenta cu unul dintre puradei. Ada merge in continuare la cresa iar eu stau cu frati-su acasa pana pe la 3pm cand mergem impreuna sa o luam.

Ieri am luat cu bine examenul "Cum ajungem de la A la B la ora prestabilita, trecand prin C, cu 2 copii mici, cu carucior si folosind mijloacele de transport in comun?" Iata ca a mers struna. A este acasa, B este la ora de muzica, C este cresa Adei unde se afla dumneaei si de unde urma sa o luam. Cei doi copii mici sunt Alexandru si Ada. Iubesc tara asta atunci cand sunt mama cu copiii de mana si am de mers undeva cu metroul, autobuzul, trenul. Ordinea care altminteri ma cam apasa mi se pare acum providentiala, faptul ca functioneaza scarile rulante aproape mereu este o mana cereasca. Avand in vedere ca in general oamenii nu te-ar ajuta daca te vad ca nu te descurci cu caruciorul pe scari, noroc ca s-a gandit statul sa faca scari rulante.

Am ajuns la ora de muzica punctual (de fapt probabil cu vreo 5 minute intarziere, dar pentru standardele mele de single chiar, asta reprezinta punctualitate excesiva!) In orice caz ora abia incepea si lumea ne-a primit cu bratele deschise.

Acum fug la somn ca Alexandru are burta plina - sper eu nu prea plina - si as vrea sa fur vreo 2 ore de somn pana plecam dupa domnisoara.