Un lucru sa fie clar: nu imi place sa ma trezesc de dimineata - adica prea devreme. Inainte sa am copii, uichedul era sfant, trezitul la 11am era la ordinea zilei. Pur si simplu savuram trezitul tarziu, sa ma intind stiind ca pot sa fac asta cat de mult vreau, sa bata soarele deja pe geam atunci cand ma dau jos din pat, sa savurez un brunch copios si lenes si dup-aia sa incep ziua abia dupa masa.
Eh, de cand cu pruncii, s-a cam dus idila asta a mea de sfarsit de saptamana. Si daca pana atunci, la alarma nesuferita a ceasului desteptator o lalaiam cu varf si indesat inainte de a ma ridica din pat, acum cel mai bun ceas desteptator este fiecare suflare, oftat, tusit al copiilor.
Ma uimesc pe mine insami de timpul de reactie tinzand catre zero pe care il am din momentul in care inregistrez un sunet neobisnuit in somnul copiilor mei si pana cand sunt langa patul lor. Este incredibil ce forte iti da maternitatea si cat de repede poti reactiona atunci cand stimulul este pe masura
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu