marți, 10 mai 2011

Natura vie cu copil si parinti la locul de joaca

Eram anul trecut la un loc de joaca din Parcul Carol.
Puzderie de copii, puzderie x 2 de parinti. Una din familii mi-a atras atentia. Marturisesc aici cu putina rusine in degete ca imi place la nebunie sa observ oamenii. O observatie din aia indiscreta, o privire cercetatoare, ochii sfredelesc persoana privita, mimica dezvaluie o parte din gandurile legate de scena privita. De multe ori mi s-a spus sa nu mai mai holbez asa. Imi place, ghinionul meu si al celor priviti. Dar sa continuam. O familie, mama, tata, copila de vreo 1 an jumate. Mama si tata bine aranjati, conform modei. Mama vacsita blond, blugi mulati, bluza scumpa, accesorii de aur. Tatal tricou bagat in blugi, burta de status social, incaltari nerelevante. Copila - aranjata: palariuta rosie cu boruri ondulate, bucle prinse in elastice, cercei de aur, bluzita curata, pulovar alb incheiat la un nasture, fustita rosie, ciorapi lungi albi, pantofi eleganti. Mama si tatal roiau in jurul copilei, dandu-si indicatii reciproce ce sa mai faca cu copila, mutand-o de la unul la altul de pe un leagan pe altu, de pe un tobogan pe altul. Mama o prindea in josul toboganului, o pasa tatalui, tatal o urca la tobogan, ii dadea drumul, etc. Mama zicea sa se mute la alta atractie si tot asa, fetita era plimbata de catre parinti fara sa puna piciorul jos. Fetita era sanatoasa, nu asta era cauza comportamentului parintilor. "Hai, mai du-o in leagan" "Gata, da-o pe tobogan acum" "Hai la traversa aia" "Hai, gata, se mai da o data pe tobogan si plecam" Timp de un sfert de ora si-au plimbat copila in brate in acel loc de joaca si au considerat ca ajunge distractia. Eram destul de putin atenta la ei (in comparatie cu ce pot eu sa fiu atenta) dar mi-a ramas in cap tratamentul de papusa marioneta pe care i-l aplicau fetitei. Ma tot intreb oare cum se simte copilul ala? Parintii oare isi pun intrebari despre atitudinea lor? Apoi daca te gandesti ca fiecare parinte primeste exact copilul pe care il poate creste, ca fiecare copil isi alege exact parintele de care are nevoie, m-am mai relaxat si m-am gandit sa ma uit mai bine in farfuria mea, sa fac tot ce cred eu ca e mai bine pentru ai mei si sa ii las pe altii in pace.
Na? Confortabil?