Marea ne-plecare

Haha, asa e cand te pregatesti mai cu foc: vine iarna, bat-o vina, da cu zapada multa si frig pe aeropoarte si noi micile furnicutze preocupate si importante ne uitam cu ruga in ochi catre cer si pana la urma nu avem ce face decat sa speram ca gasim o solutie sa ne zboare avioanele catre destinatiile mult dorite.
In termeni clari si reali: zborurile pe care le-am tot ales eu sa ajung la Edinburgh au fost anulate pentru ca pe insula mare a Angliei era furtuna de zapada si aeroportul din Edinburgh a fost inchis - precum si alte multe aeroporturi pe care as fi zburat eu in final, exact cand trebuia sa aterizeze printre altele, avionul cu care trebuia sa vin si eu si cativa alti colegi de-ai mei, furmicutze si mai importante la evenimentul respectiv.
Asadar am petrecut 2 zile de vis pe aeroportul din Frankfurt, am facut "networking" am vorbit cu colegii mei, am glumit, am facut poze si m-am intors de fiecare data acasa obosita ca dupa o zi de lucru plina, in bratele primitoare ale familiei.
Eh, asa ca am lucrat de acasa, am citit si prelucrat informatii si m-am gandit ca poate lectia mea de invatat din asta e "let go" - tare greu mai mi-e mie sa renunt la un lucru pe care mi l-am pus in cap.
Ca de exemplu expozitia mea fot ;-) Tocmai am atarnat pozele sambata la serviciu. Sunt foarte mandra desi dupa ce m-am uitat la National Geographic pe site mi-am dat seama unde ma aflu.

De toamna

Ne merge bine, savuram prezenta bunicii M la noi. E bine, copiii sunt sanatosi, noi relaxati, la serviciu e bine. Afara e rece rece. Iar eu am facut si prezentarea pentru expozitie. Un nou moment de mandrie - da, cu ajutorul echipei mele tari de consultanti: Raluca, Andrei, Luci.
Alexandru invata din ce in ce mai multe lucruri noi. Reuseste - cu zambetul pe buze si cu picioarele bine infipte in podea - sa se tina singur in 2 picioare pret de cateva secunde. E atat de mandru in timpul acestei performante incat se incheiei de obicei brusc in momentul in care mandria il face sa inceapa sa se aplaude. Fatal: echilibrul greu stabilit se descumpaneste, funduletul se lasa in jos, genunchii se inmoaie si pozitia se schimba fulgerator in "pozitia sezut". Dar zambetul cuceritor cu 4 dinti albi si mici ramane netulburat, intins pe toata fatza, molipsitor si irezistibil.
Ada ne da din ce in ce mai multe dovezi ale logicii ei imbatabile. Are picioare lungi si de-aia poate sa mearga pe bicicleta. E mai mare si de-aia mananca mai mult si e foarte rapida cand alearga. Vobeste mult si bine si eu ma topesc cand o aud.
Duminica se produce marea mea plecare: delegatie de 1 saptamana in Scotia! O vreme de poveste: temperaturi intre minus 1grad si 2 grade, cer inorat. Cu siguranta insa aer curat si improspator.
Revin cu vesti calde!

Light. Colour. Life

Am reusit sa selectez pozele pentru expozitia din decembrie. Raluca le-a printat si mi le-a trimis si abia astept sa le vad si sa le tin in mana. Nu-mi vine sa cred ca o sa expun niste poze. Excursia in Cipru la Olimpia si Razvan a fost nespus de inspiranta, iar sustinerilelor repetate ("ce poze frumoase!") m-au incurajat nespus. Ca sa nu mai vorbim de photo-walk-urile cu Raluca si ideile de la ea.
In rest ne merge bine, savuram ultimele zile de concediu parental al lui Luci si de saptamana viitoare incepe aventura. Totusi si ea doar pe jumatate ca o sa fie mama sa ne ajute.
Link la pozele selectate pt expo, "Light.Colour.Life":
http://picasaweb.google.com/liv.welter/Top30?authkey=Gv1sRgCP3Aqe3Q28zegwE#

Cuvinte vechi

Ada a spus dupa 3 zile de reintoarcere in Germania primul cuvant nemtesc: "Mama, vreau Gummistiefel!". Eu: "A, vrei cizmele de cauciuc? Sigur sunt aici pe hol". Dupa care Ada repeta propozitia. Eu repet raspunsul. Ea repeta propozitia si adauga "Nu, mama, alea pe care le-am cumparat noi azi si le-ai pus in camara". Nedumerita, eu ma tot gandeam ce cizme de cauciuc am cumparat noi in ziua aia - nici unele... Ada merge in camara si imi arata ursuletii de gelatina. Asa ca imi dau seama ca vroia sa spuna "Gummibärchen" si nu "Gummistiefel".
In fine, consider totusi ca au inceput sa functioneze si rotitele germane din angrenajul de neuroni. Nu stiu insa daca sa pun cuvantul la vestimentare sau la culinare.

Cuvinte noi

Observ la Ada ca introducerea unor cuvinte noi in vocabular se petrece pe diverse drumuri, mai mult sau mai putin sinuoase. Ca de exemplu expresia "te rog frumos". Sarbatorim de cateva zile pronuntia in sfarsit perfecta a acestui grup de cuvinte magice - un fel de "sesam, deschide-te" al cotidianului nostru romanesc. Intr-o prima etapa a fost "to mosh" a urmat "te mosh", a venit tare din urma "te rog mosh" si saltaret si vioi suntem la perfectul "te rog frumos".
Cred ca dintre toate cuvintele, aceasta combinatie de 3 a avut cea mai spectaculoasa evolutie.
Un alt cuvant delicios si la propriu si la figurat este "ciocolata". Cu obstinatie si convingere si dorinta in privire se numeste "cociolata".
La capitolul mentiuni avem:
a clati= a plati
a cauta=a gasi
taracol=calculator
am sugit=am supt
a fugit= a furat
Si cand imi mai amintesc o sa mai completez.

Dupa vacanta

Am ajuns inapoi in Frankfurt si Germania ne-a primit cu bratele deschise, asa cum stie ea mai bine: vreme de toamnsa racoroasa, aer curat, strazi curate, o ciorba de burta la turcul nostru preferat si prietenii nostri cu bratele deschise. M-am bucurat enorm sa imi revad prietenii!

Cum au fost cele 3 luni plecata de acasa? Pana la urma, privind in urma a fost foarte bine, marele highlight, bineinteles vacanta in Cipru unde am regasit prieteni minunati din liceu, niste gazde perfecte, niste oameni cu care poti discuta orice, cu care timpul trece in zbor, cu care ne-am simtit pur si simplu extraordinar. Mi se pare un mare noroc sa regasesti dupa 18 ani prieteni cu care lucrurile sa mearga atat de firesc. A fost un concediu de vis...

Ah, copiii misuna pe aici si nu ma pot concentra la scris arghhhhhhh!!! "Mami, nu pot sa bag asta", "Mami, mi-e greu", "Mami, vine Alex la mine"... si tot asa...

Sper sa revin pe seara cu mintea clara si plina de idei. Desi experienta arata ca spre seara mintea e inceaaaaata si in ceatza si ca

Tata

a dat o poanta buna: povestind cineva ca s-a dus la o anumita biserica inainte de a se marita fata ei, tata a spus: "Ehe, pai mama mea s-a dus la Sf Petru din Roma pentru mine!" ;-) M-am distrat copios - stiu acum cu siguranta de unde am eu umorul asta extraordinar haha

Tot in Cipru

Cele bune se apropie de sfarsit... Nu-i vorba ca speranta e mare ca si la Frankfurt, adica "Frankurt" cum ar zice tanara noastra o sa ne mearga bine.

Viata merge incet si relaxat aici, soarele ma tampeste pur si simplu, abia ma misc si abia gandesc, iar activitatile culturale, de vizitat obiective turistice sunt limitate la ce se poate face cu copii. Un dus rece pe caldura asta a fost constatarea ca 2 copii sunt si o limitare a posibilitatilor pe langa marea placere si bucurie de a fi parinte.

Gazdele noastre pe cinste. Ne simtim extraordinar si nu as mai pleca.

Cipru

Gata, am reusit sa ne incepem vacanta mult visata (de mine). Rar am plecat undeva mai nepregatita ca acum. Stiam insa ca ma duc la prieteni care stau aici de un an, asa ca m-am culcat pe urechea dreapta cu gandul la experienta lor si cu incredere ca o sa ne lumineze ei pe unde sa mergem.

Deocamdata asud aproape in continuu. Sunt peste 30de grade si e cam umezeala. Copiilor pare ca le place, Ada e numai in piscina de cand se trezeste pana se culca ar vrea sa stea numai "in baie".

Iar eu stau la povesti cu prietenii din liceu si nu-mi vine sa cred cum se pot lega punti peste 18 ani chiar asa de usor, cum poti sa vorbesti despre ce iti trece prin cap. E de bine!

Doua luni

de Romania au trecut ca in vis.
Au fost de toate, de la soare la ploaie, la tipete si rasete de copii, incercarile noastre ale adultilor de a aduce armonie intre verisori...
Am ajuns la concluzia ca dupa 3 zile de incercari de mediere intre cei doi verisori, comunicarea intre ei era la fel, iar eu si sotia lui frati-miu eram cu neuronii pe bigudiuri de cate idei incercam sa le dam copiilor despre cum sa se joace impreuna, cum sa isi imparta jucariile si ce sa faca atunci cand au un conflict.
Nu stiu daca am ales bine, dar am propus ca atunci cand nu se pot juca impreuna sa ii separam. Am facut asa cateva zile si rezultatul a fost ca macar eu eram mai linistita, adica nu mai mai durea capul. Nu stiu daca la copilasi era mai bine.
Urmeaza un concediu in Cipru la prieteni din liceu! Ne reunim ca familie.

Vesnicia de la sat

... o simt cum imi curge prin vine. Am petrecut vreo 10 zile la Telega si am savurat nefacutul nimicului. Este un lux pentru mine si mi l-am dorit asa de mult in ultima vreme. Nu-i vorba ca, avand 4 puradei cu varste intre 3ani si 8 luni misunand in jurul nostru nu ajungeam prea des la acest bun de lux, dar cu atat mai mare era bucuria atunci cand se intampla minunea sa doarma toti 4 !! (da, da se poate) deodata, sa nu fie vase de spalat, sau chiar daca sunt, sa fie mustrarile de constiinta neglijabile si pur si simplu sa stau si sa privesc inainte. Cu bucurie, cu liniste, ca o felina din savana satula, multumita.

O luna jumate

a mai trecut de cand am scris. Ne merge din ce in ce mai bine. "Jeden Tag ein bisschen besser" sunt intruparea reclamei de la REWE si ma simt bine. Poate gasesc un mod sa scot un ban din asta. N-ar fi rau acum, cu venitul ciuntit pe timp de job full time in chip de mama. Serios, chiar e bine.

Alexandru s-a transformat din Andrii Popa intr-un bebelus normal care mananca pardon bea lapte (Ada nu permite aceasta eroare!), zambeste, face caca, face pipi, se screme, doarme, chiuie, plange si de la capat. Ada e si ea din ce in ce mai prietenoasa si nu i-a mai incercat rezistenta la atacuri.

Mama a plecat saptamana trecuta si inchei cu brio primele 5 zile de home alone. Home alone vorba vine, ca sunt in permanenta cu unul dintre puradei. Ada merge in continuare la cresa iar eu stau cu frati-su acasa pana pe la 3pm cand mergem impreuna sa o luam.

Ieri am luat cu bine examenul "Cum ajungem de la A la B la ora prestabilita, trecand prin C, cu 2 copii mici, cu carucior si folosind mijloacele de transport in comun?" Iata ca a mers struna. A este acasa, B este la ora de muzica, C este cresa Adei unde se afla dumneaei si de unde urma sa o luam. Cei doi copii mici sunt Alexandru si Ada. Iubesc tara asta atunci cand sunt mama cu copiii de mana si am de mers undeva cu metroul, autobuzul, trenul. Ordinea care altminteri ma cam apasa mi se pare acum providentiala, faptul ca functioneaza scarile rulante aproape mereu este o mana cereasca. Avand in vedere ca in general oamenii nu te-ar ajuta daca te vad ca nu te descurci cu caruciorul pe scari, noroc ca s-a gandit statul sa faca scari rulante.

Am ajuns la ora de muzica punctual (de fapt probabil cu vreo 5 minute intarziere, dar pentru standardele mele de single chiar, asta reprezinta punctualitate excesiva!) In orice caz ora abia incepea si lumea ne-a primit cu bratele deschise.

Acum fug la somn ca Alexandru are burta plina - sper eu nu prea plina - si as vrea sa fur vreo 2 ore de somn pana plecam dupa domnisoara.