Noi, Ada, Alexandru

Ce mai facem noi

2012-01-31T07:48:00.000-08:00

Ma pun greu pe scris.
Cei doi A ai nostri cresc frumos, armonios si ne pun la incercare la fiecare pas.
Spalatul de seara este acum momentut de dezbatut si discutat. Cu dulciurile nu mai avem asa multe conflicte, cate unul de doua ori pe zi si gata.
Avem pat suprapus care a devenit locul de joaca cel mai indragit. Catararea se face din toate directiile. "Eu si cu tata am construit patul asta" zice Ada mandra fiecaruia care o intreaba :-)

Soundless Poem

2012-01-30T07:25:00.001-08:00

Some things never change.
Joy
excitement
curiosity
As ever.
Then again
Two fluid glowing spheres longing insanely one for each other
Bound strongly – yes – each one to the other.
Bound strongly like hell each one to another.
Power was in the air, magic
Desire was screaming in the air - in another space
that would leave the sound painfully dumb.
And only the pain was felt
The scream would reach them
Only through the pain of the soundlessly screaming desire
remained in the state of
wish
longing
dream
craving
lust
longing
and again desire.
The power of the oath unbreakable
Unspoken words
Unarticulated feelings - just felt
through each vein
each cell
in the other space in the other dimension.
I would like to live two lives
The power of choice, of conscious choice
The guts missed long ago
Believing
guessing
never for sure
And though so strong exhaustively sensed
as if it was real.
Some things never change
As ever

Indicatii la locul de joaca

2011-07-20T02:32:00.000-07:00

Ieri la locul de joaca Ada era foarte mandra ca a reusit sa mearga pe un fel de barna pusa in panta. Si imi tot arata cum stie ea sa mearga.
O bunica, a altei fetite, statea si ea foarte aproape de barna si astepta la rand ca nepotica ei sa ajunga si ea sa se dea pe barna. Ada tocmai evolua inaintand pe laterala.
Bunica se apropie de Ada si incepe sa ii dea indicatii:
Doamna: - Nu asa, intoarce-te cu fatza
Ada: - Nu
Doamna: - Nu se merge asa, pune piciorul unul in fatza celuilalt
Ada: - Dar eu nu vreau
Doamna: - Dar nu se merge asa: intoarce-te si pune picioarele unul dupa altul
Ada: - Eu asa vreau sa merg
Doamna: - Dar trebuie sa mergi cu fatza inainte
Ada: - Nu vreau

Si pana la urma doamna a lasat-o in pace total contrariata ca sfaturile nu au fost urmate, Ada si-a continuat inaintarea ei pe laterala.
M-a uimit ca in timpul dialogului astuia, Ada nici macar nu a ridicat privirea sa ma caute, sa imi ceara suportul sau ajutorul in discutie. Era asa de linistita si de convinsa ca nu e cazul sa schimbe ceea ce facea incat s-a descurcat singura sa ii spuna doamnei ca ea are altceva de facut.
Am jubilat si eu ca o mama mandra de fetitza ei: "uite ce bine, stie ce vrea, nu se lasa influentata de altii, face ca ea".
Nu-i vorba ca a durat numai juma de ora si am avut si eu parte de aceeasi incapatanare a fetitei mele de care sunt asa de mandra: plecarea de la locul de joaca a fost incununata cu o munca de convingere sa isi puna sandalele in picioare: regula e ca pe tartan are voie sa se descalte, dar la plecare se incalta.. Ehe, tot asa cum i-a spus si doamnei ca ea vrea altfel, tot asa mi-a spus si mie. Si am alergat dupa ea, am tinut-o, am incercat sa o incalt cu fortza, i-am explicat de ce vreau sa se incalte. Pana la urma s-a incaltat dar cu greu.

Cel mai bun sistem desteptator

2011-07-12T03:10:00.000-07:00

Un lucru sa fie clar: nu imi place sa ma trezesc de dimineata - adica prea devreme. Inainte sa am copii, uichedul era sfant, trezitul la 11am era la ordinea zilei. Pur si simplu savuram trezitul tarziu, sa ma intind stiind ca pot sa fac asta cat de mult vreau, sa bata soarele deja pe geam atunci cand ma dau jos din pat, sa savurez un brunch copios si lenes si dup-aia sa incep ziua abia dupa masa.
Eh, de cand cu pruncii, s-a cam dus idila asta a mea de sfarsit de saptamana. Si daca pana atunci, la alarma nesuferita a ceasului desteptator o lalaiam cu varf si indesat inainte de a ma ridica din pat, acum cel mai bun ceas desteptator este fiecare suflare, oftat, tusit al copiilor.
Ma uimesc pe mine insami de timpul de reactie tinzand catre zero pe care il am din momentul in care inregistrez un sunet neobisnuit in somnul copiilor mei si pana cand sunt langa patul lor. Este incredibil ce forte iti da maternitatea si cat de repede poti reactiona atunci cand stimulul este pe masura

Update de iunie

2011-06-21T04:35:00.001-07:00

Ada spune in continuare inanuntru in loc de inauntru si pencu ta in loc de pentru ca. Gasesc ca e foarte simpatic, nu o incurajez, eu pronunt mereu cuvintele corect dar astept cumva cu curiozitate si cu o mica urma de nostalgie momentul in care le va zice corect. O sa fie din nou un salt in evolutie, din nou voi observa ca fetita mea a mai crescut, a mai invatat ceva. Cu bucurie si cu nostalgie. Cand il vad pe Alexandru l-as strange in brate in continuu pentru ca stiu ca picioarele "musculoase" de copil sub doi ani se vor schimba ireversibil in urmatorul an. Copiii bebelusi au farmecul lor, fiecare varsta are farmecul ei si nu poti opri in nici un fel trecutul timpului - e bine de multe ori. Dar cateodata mi-e dor de copiii mei bebelusi.
Alexandru se incapataneaza la vocabularul lui:
mama - cu diferite tonalitati, insemnand o groaza de lucruri diferite (de la "alo" la telefon la jale si suparare cand plange)
tata
Ada
caca - inseamna si "gata" cateodata
puu-ta - cu t nu cu tz, si, da, inseamna exact ce cititi
gege = deget
ditzi = dinti
buta = burta
apa = apa, mancare, suzeta
muna = bunica
da
dat din cap a "nu" plus onomatopeele de "nu" (antonimul lui "ihi" cu caciulita pe ambii i)
brun brum = masina
am, am = orice animal, inclusiv pasarile si insectele
si cam asta ar fi. Bogat as zice, mai ales daca il compar cu verisoara lui cu 2 luni mai mare care face deja P R O P O Z I T I I
Daaar, copiii NU se compara! Alexandru stie sa traga suturi la minge din volé si sa arunce cu o mana sau cu doua maini exact acolo unde tinteste (asta cam 70% din incercari) ceea ce mie mi se pare impresionant.

Natura vie cu copil si parinti la locul de joaca

2011-05-10T07:41:00.000-07:00

Eram anul trecut la un loc de joaca din Parcul Carol.
Puzderie de copii, puzderie x 2 de parinti. Una din familii mi-a atras atentia. Marturisesc aici cu putina rusine in degete ca imi place la nebunie sa observ oamenii. O observatie din aia indiscreta, o privire cercetatoare, ochii sfredelesc persoana privita, mimica dezvaluie o parte din gandurile legate de scena privita. De multe ori mi s-a spus sa nu mai mai holbez asa. Imi place, ghinionul meu si al celor priviti. Dar sa continuam. O familie, mama, tata, copila de vreo 1 an jumate. Mama si tata bine aranjati, conform modei. Mama vacsita blond, blugi mulati, bluza scumpa, accesorii de aur. Tatal tricou bagat in blugi, burta de status social, incaltari nerelevante. Copila - aranjata: palariuta rosie cu boruri ondulate, bucle prinse in elastice, cercei de aur, bluzita curata, pulovar alb incheiat la un nasture, fustita rosie, ciorapi lungi albi, pantofi eleganti. Mama si tatal roiau in jurul copilei, dandu-si indicatii reciproce ce sa mai faca cu copila, mutand-o de la unul la altul de pe un leagan pe altu, de pe un tobogan pe altul. Mama o prindea in josul toboganului, o pasa tatalui, tatal o urca la tobogan, ii dadea drumul, etc. Mama zicea sa se mute la alta atractie si tot asa, fetita era plimbata de catre parinti fara sa puna piciorul jos. Fetita era sanatoasa, nu asta era cauza comportamentului parintilor. "Hai, mai du-o in leagan" "Gata, da-o pe tobogan acum" "Hai la traversa aia" "Hai, gata, se mai da o data pe tobogan si plecam" Timp de un sfert de ora si-au plimbat copila in brate in acel loc de joaca si au considerat ca ajunge distractia. Eram destul de putin atenta la ei (in comparatie cu ce pot eu sa fiu atenta) dar mi-a ramas in cap tratamentul de papusa marioneta pe care i-l aplicau fetitei. Ma tot intreb oare cum se simte copilul ala? Parintii oare isi pun intrebari despre atitudinea lor? Apoi daca te gandesti ca fiecare parinte primeste exact copilul pe care il poate creste, ca fiecare copil isi alege exact parintele de care are nevoie, m-am mai relaxat si m-am gandit sa ma uit mai bine in farfuria mea, sa fac tot ce cred eu ca e mai bine pentru ai mei si sa ii las pe altii in pace.
Na? Confortabil?

Dulciurile si "mancarea normala"

2011-01-31T02:02:00.000-08:00

De ce nu se mananca ursuletii de gelatina (Haribo, Gummibärchen) pe burta goala? Azi de dimineata intr-un moment bineinteles nepotrivit (ma grabeam ca sa plecam la timp. Continui paranteza: m-am surprins zicand "ma grabeam" adica eu ma grabeam, desi urma sa plec si cu Ada sa o duc la gradinita in drumul meu catre serviciu. Ea nu se grabea, ca orice copil normal, nu cunoaste graba noastra a adultilor care uitam sa fim copii, care vrem sa ajungem la timp la serviciu, la doctor si care nu suntem in stare sa planificam in asa fel incat sa avem timp sa facem activitatile anterioare plecarii in liniste... Inchid paranteza). Asadar, azi de dimineata intr-un moment nepotrivit Ada isi alege sa faca scandal ca nu are voie sa manance dulciuri inainte de mancarea normala. De data asta scandalul a inceput de la ursuletii de gelatina. Si cum imi urla tare de tot ca am oprit-o tocmai la ultimul ursulet, i-am auzit pe ceilalti ursuleti care erau deja in burtica plangand si rugand-o pe Ada sa le dea si lor niste mancare buna de dimineata ca ei sunt singuri si nu au apucat sa manace si le e foame de niste paine cu branza si poate niste müsli. Bineinteles ca m-am grabit (!) sa ii comunic si Adei ce spuneau ursuletii. Spre uimirea mea de data asta nu s-a oprit din urlete ca deobicei cand se intampla astfel de lucruri fantastie (vorbesc cheile, plang manusile, canta laptele, etc) Eu am perseverat si intr-un final s-a hotarat sa le dea si ursuletilor niste branza si a inceput sa manance un pic. Eu m-am bucurat de rezultat dar deja rotitele s-au pus in miscare si ma gandesc ce ma fac cand o sa fie vorba de mancat ciocolata, biscuiti sau alte cele. Probabil ca si ele pot vorbi sa ne spuna ca le e foame!

De inceput de an

2011-01-03T12:14:00.000-08:00

Fiica mea are un obicei scarbos - pe care cred ca il au multi copii numai ca pe mine ma scoate din fire: isi cauta diverse lucruri prin nas dupa care le baga in gura.
Toate incercarile de a o face sa inteleaga ca nu e frumos, nu e sanatos, etc au esuat lamentabil, junioarea fiind si mai ingenioasa si intinzand pe fetisoara un zambet in extaz cand isi sugea degetul cu oarece productii nazale.
Asadar i-am spus Povestea Soricelului care manca .... nici mai mult nici mai putin decat.... ati ghicit?! M U C I!
Iata cum vine treaba: era odata un Soricel dragalas care traia foarte sanatos: manca multe fructe si legume, lactate, carne si ii placea foarte mult sa mearga pe bicicleta, sa alerge, sa se catere si sa se joace cu alti iepurasi. Era foarte activ si alerga foarte repede si mergea foarte bine pe bicicleta.
Si odata, cand citea el o carte care il interesa foarte mult, a observat ca il gadila ceva in nas. A miscat din nasuc - nimic, gadilatul tot acolo. Asa ca si-a luat degetelul si a cercetat ce il deranja acolo. A scos ceva lucruri din nas si fiindca era foarte curios, le-a bagat in gura. Si azi asa, maine asa, a mai incercat el sa vada cum e cu productiile nazale si ajunsese sa manace in fiecare zi cate ceva.
Si iata ca, pe zi ce trecea, Soricelul nostru era tot mai obosit, nu mai putea sa alerge, nu mai putea sa se catere, nu mai putea sa mearga pe bicicleta si incepuse sa il doara si burtica. Si nu stia ce sa mai faca...
Si fiind odata la scoala la ora de biologie, la laborator, si-a scos oarece chestii din nasucul lui si le-a pus la microscop. Si nu mica i-a fost mirarea sa vada acolo o activitate febrila: Microbulus si Microbilis si multi prieteni de-ai lor se pregateau de zor pentru activitatile de scormoit prin burtica Soricelului. Intre timp se dusese vestea printre Microbilis si Microbulus si prietenii lor ca exista rost de scormonit prin burtica de Soricel. Si toti se inghesuiau sa fie primii la scormonit. In plus, mai erau pe langa ei si o groaza de praf si mizerile pe care perisorii din nasucul Soricelului le filtrasera in timp ce Soricelul respira.
Atunci Soricelul nostru a inteles ca Microbilis si Microbulus si prietenii lor ajungeau in burtica lui si tot scormoneau acolo si pe el il durea burtica rau de tot aproape ca era bolnav si de-aia nu mai putea sa alerge, sa se catere, sa se joace si sa mearga cu bicicleta.
Asa ca s-a dus acasa la Mamica lui Soricica si a intrebat-o ce sa faca el cu muculetii pe care ii scoate din nasuc. Mamica i-a spus ca muculetii se pun in batista sau servetel dupa care se arunca la gunoi fiindca sunt murdari si nu vrem ca Microbulus si Microbilis sa ajunga la noi in burtica sa ne doara burtica. Si iata asa Soricelul nostru a stiut de atunci in colo ce sa faca atunci cand il gadila in nasuc. Cateodata nici nu mai era nevoie sa isi bage degetelul in nas pentru ca si-a dat seama ca si atunci cand isi sufla nasul in servetel sau batista era bine si scapa de gadilici.
Si fiindca era un soricel bun si dragutz, s-a dus si la surioara lui mai mica si i-a povestit cum se face cu muculetii din nas: "Se pun in servetel, draga surioara, si servetelul se arunca la gunoi! Fiindca in muculeti sunt o groaza de mizerii din aer, pe care nasucul nostru le filtreaza ca sa nu ne ajunga in plamani!"
Si incet incet, pe Soricel nu l-am mai durut burtica si a putut sa alerge repede repede iarasi, sa mearga cu bicicleta si sa sa se catere pe unde vroia el!

Oli, un mare multumesc pentru tine, pentru ca datorita tie am avut ideea povestii parabola. E drept ca povestile tale sunt pe subiecte mai frumoase, dar am aplicat si eu la ce era mai arzator la noi in familie ;-) Poate o sa evoluez si eu la subiecte mai palpitante, deocamdata primii pasi sunt facuti.

Gratar de curcan in sos de sampanie

2011-01-03T12:06:00.000-08:00

Iaca am mai reusit o mare performanta culinara, de ne-am delectat cu totii: Piept de curcan la gratar in sos de sampanie!

Asadar:
4-5 felii de piept de curcan
usturoi (+/-3 catei)
sampanie (cam 75ml)
ulei de masline 1 lingura
sare
ierburi de Proventa (eu am folosit ierburile uscate, dar cine are niste rosmarin proaspat cred ca poate folosi cu incredere)

Se pune uleiul in tigaie si usturoiul presat. Se lasa putin sa se incinga la puterea maxima.
Se pun feliile de piept de curcan in tigaie si se presara pe ele sare si ierburile de Proventa. Se da focul cam la jumate si dupa 2 minute se intoarce carnea. Se presara iar sarea si ierburile si dupa inca 2 minute de "prajeala" se adauga sampania. Si in acest sos format se lasa carnea sa se patrunda dupa care se ia de pe foc si se serveste cu ceva garnitura mai sofisticata sau pur si simplu cu salata.
Pofta buna!!

Marea ne-plecare

2010-12-07T05:14:00.000-08:00

Haha, asa e cand te pregatesti mai cu foc: vine iarna, bat-o vina, da cu zapada multa si frig pe aeropoarte si noi micile furnicutze preocupate si importante ne uitam cu ruga in ochi catre cer si pana la urma nu avem ce face decat sa speram ca gasim o solutie sa ne zboare avioanele catre destinatiile mult dorite.
In termeni clari si reali: zborurile pe care le-am tot ales eu sa ajung la Edinburgh au fost anulate pentru ca pe insula mare a Angliei era furtuna de zapada si aeroportul din Edinburgh a fost inchis - precum si alte multe aeroporturi pe care as fi zburat eu in final, exact cand trebuia sa aterizeze printre altele, avionul cu care trebuia sa vin si eu si cativa alti colegi de-ai mei, furmicutze si mai importante la evenimentul respectiv.
Asadar am petrecut 2 zile de vis pe aeroportul din Frankfurt, am facut "networking" am vorbit cu colegii mei, am glumit, am facut poze si m-am intors de fiecare data acasa obosita ca dupa o zi de lucru plina, in bratele primitoare ale familiei.
Eh, asa ca am lucrat de acasa, am citit si prelucrat informatii si m-am gandit ca poate lectia mea de invatat din asta e "let go" - tare greu mai mi-e mie sa renunt la un lucru pe care mi l-am pus in cap.
Ca de exemplu expozitia mea fot ;-) Tocmai am atarnat pozele sambata la serviciu. Sunt foarte mandra desi dupa ce m-am uitat la National Geographic pe site mi-am dat seama unde ma aflu.

De toamna

2010-11-25T08:12:00.000-08:00

Ne merge bine, savuram prezenta bunicii M la noi. E bine, copiii sunt sanatosi, noi relaxati, la serviciu e bine. Afara e rece rece. Iar eu am facut si prezentarea pentru expozitie. Un nou moment de mandrie - da, cu ajutorul echipei mele tari de consultanti: Raluca, Andrei, Luci.
Alexandru invata din ce in ce mai multe lucruri noi. Reuseste - cu zambetul pe buze si cu picioarele bine infipte in podea - sa se tina singur in 2 picioare pret de cateva secunde. E atat de mandru in timpul acestei performante incat se incheiei de obicei brusc in momentul in care mandria il face sa inceapa sa se aplaude. Fatal: echilibrul greu stabilit se descumpaneste, funduletul se lasa in jos, genunchii se inmoaie si pozitia se schimba fulgerator in "pozitia sezut". Dar zambetul cuceritor cu 4 dinti albi si mici ramane netulburat, intins pe toata fatza, molipsitor si irezistibil.
Ada ne da din ce in ce mai multe dovezi ale logicii ei imbatabile. Are picioare lungi si de-aia poate sa mearga pe bicicleta. E mai mare si de-aia mananca mai mult si e foarte rapida cand alearga. Vobeste mult si bine si eu ma topesc cand o aud.
Duminica se produce marea mea plecare: delegatie de 1 saptamana in Scotia! O vreme de poveste: temperaturi intre minus 1grad si 2 grade, cer inorat. Cu siguranta insa aer curat si improspator.
Revin cu vesti calde!

Light. Colour. Life

2010-11-03T22:57:00.000-07:00

Am reusit sa selectez pozele pentru expozitia din decembrie. Raluca le-a printat si mi le-a trimis si abia astept sa le vad si sa le tin in mana. Nu-mi vine sa cred ca o sa expun niste poze. Excursia in Cipru la Olimpia si Razvan a fost nespus de inspiranta, iar sustinerilelor repetate ("ce poze frumoase!") m-au incurajat nespus. Ca sa nu mai vorbim de photo-walk-urile cu Raluca si ideile de la ea.
In rest ne merge bine, savuram ultimele zile de concediu parental al lui Luci si de saptamana viitoare incepe aventura. Totusi si ea doar pe jumatate ca o sa fie mama sa ne ajute.
Link la pozele selectate pt expo, "Light.Colour.Life":
http://picasaweb.google.com/liv.welter/Top30?authkey=Gv1sRgCP3Aqe3Q28zegwE#

Cuvinte vechi

2010-10-10T14:02:00.001-07:00

Ada a spus dupa 3 zile de reintoarcere in Germania primul cuvant nemtesc: "Mama, vreau Gummistiefel!". Eu: "A, vrei cizmele de cauciucu? Sigur sunt aici pe hol". Dupa care Ada repeta propozitia. Eu repet raspunsul. Ea repeta propozitia si adauga "Nu, mama, alea pe care le-am cumparat noi azi si le-ai pus in camara". Nedumerita, eu ma tot gandeam ce cizme de cauciuc am cumparat noi in ziua aia - nici unele... Ada merge in camara si imi arata ursuletii de gelatina. Asa ca imi dau seama ca vroia sa spuna "Gummibärchen" si nu "Gummistiefel".
In fine, consider totusi ca au inceput sa functioneze si rotitele germane din angrenajul de neuroni. Nu stiu insa daca sa pun cuvantul la vestimentare sau la culinare.

Cuvinte noi

2010-10-03T14:06:00.000-07:00

Observ la Ada ca introducerea unor cuvinte noi in vocabular se petrece pe diverse drumuri, mai mult sau mai putin sinuoase. Ca de exemplu expresia "te rog frumos". Sarbatorim de cateva zile pronuntia in sfarsit perfecta a acestui grup de cuvinte magice - un fel de "sesam, deschide-te" al cotidianului nostru romanesc. Intr-o prima etapa a fost "to mosh" a urmat "te mosh", a venit tare din urma "te rog mosh" si saltaret si vioi suntem la perfectul "te rog frumos".
Cred ca dintre toate cuvintele, aceasta combinatie de 3 a avut cea mai spectaculoasa evolutie.
Un alt cuvant delicios si la propriu si la figurat este "ciocolata". Cu obstinatie si convingere si dorinta in privire se numeste "cociolata".
La capitolul mentiuni avem:
a clati= a plati
a cauta=a gasi
taracol=calculator
am sugit=am supt
a fugit= a furat
Si cand imi mai amintesc o sa mai completez.

Dupa vacanta

2010-10-02T03:44:00.001-07:00

Am ajuns inapoi in Frankfurt si Germania ne-a primit cu bratele deschise, asa cum stie ea mai bine: vreme de toamnsa racoroasa, aer curat, strazi curate, o ciorba de burta la turcul nostru preferat si prietenii nostri cu bratele deschise. M-am bucurat enorm sa imi revad prietenii!

Cum au fost cele 3 luni plecata de acasa? Pana la urma, privind in urma a fost foarte bine, marele highlight, bineinteles vacanta in Cipru unde am regasit prieteni minunati din liceu, niste gazde perfecte, niste oameni cu care poti discuta orice, cu care timpul trece in zbor, cu care ne-am simtit pur si simplu extraordinar. Mi se pare un mare noroc sa regasesti dupa 18 ani prieteni cu care lucrurile sa mearga atat de firesc. A fost un concediu de vis...

Ah, copiii misuna pe aici si nu ma pot concentra la scris arghhhhhhh!!! "Mami, nu pot sa bag asta", "Mami, mi-e greu", "Mami, vine Alex la mine"... si tot asa...

Sper sa revin pe seara cu mintea clara si plina de idei. Desi experienta arata ca spre seara mintea e inceaaaaata si in ceatza si ca

Tata

2010-10-02T03:42:00.001-07:00

a dat o poanta buna: povestind cineva ca s-a dus la o anumita biserica inainte de a se marita fata ei, tata a spus: "Ehe, pai mama mea s-a dus la Sf Petru din Roma pentru mine!" ;-) M-am distrat copios - stiu acum cu siguranta de unde am eu umorul asta extraordinar haha

Tot in Cipru

2010-09-23T12:43:00.000-07:00

Cele bune se apropie de sfarsit... Nu-i vorba ca speranta e mare ca si la Frankfurt, adica "Frankurt" cum ar zice tanara noastra o sa ne mearga bine.

Viata merge incet si relaxat aici, soarele ma tampeste pur si simplu, abia ma misc si abia gandesc, iar activitatile culturale, de vizitat obiective turistice sunt limitate la ce se poate face cu copii. Un dus rece pe caldura asta a fost constatarea ca 2 copii sunt si o limitare a posibilitatilor pe langa marea placere si bucurie de a fi parinte.

Gazdele noastre pe cinste. Ne simtim extraordinar si nu as mai pleca.

Cipru

2010-09-14T11:57:00.000-07:00

Gata, am reusit sa ne incepem vacanta mult visata (de mine). Rar am plecat undeva mai nepregatita ca acum. Stiam insa ca ma duc la prieteni care stau aici de un an, asa ca m-am culcat pe urechea dreapta cu gandul la experienta lor si cu incredere ca o sa ne lumineze ei pe unde sa mergem.

Deocamdata asud aproape in continuu. Sunt peste 30de grade si e cam umezeala. Copiilor pare ca le place, Ada e numai in piscina de cand se trezeste pana se culca ar vrea sa stea numai "in baie".

Iar eu stau la povesti cu prietenii din liceu si nu-mi vine sa cred cum se pot lega punti peste 18 ani chiar asa de usor, cum poti sa vorbesti despre ce iti trece prin cap. E de bine!

Doua luni

2010-09-07T14:42:00.001-07:00

de Romania au trecut ca in vis.
Au fost de toate, de la soare la ploaie, la tipete si rasete de copii, incercarile noastre ale adultilor de a aduce armonie intre verisori...
Am ajuns la concluzia ca dupa 3 zile de incercari de mediere intre cei doi verisori, comunicarea intre ei era la fel, iar eu si sotia lui frati-miu eram cu neuronii pe bigudiuri de cate idei incercam sa le dam copiilor despre cum sa se joace impreuna, cum sa isi imparta jucariile si ce sa faca atunci cand au un conflict.
Nu stiu daca am ales bine, dar am propus ca atunci cand nu se pot juca impreuna sa ii separam. Am facut asa cateva zile si rezultatul a fost ca macar eu eram mai linistita, adica nu mai mai durea capul. Nu stiu daca la copilasi era mai bine.
Urmeaza un concediu in Cipru la prieteni din liceu! Ne reunim ca familie.

Vesnicia de la sat

2010-08-01T10:37:00.000-07:00

... o simt cum imi curge prin vine. Am petrecut vreo 10 zile la Telega si am savurat nefacutul nimicului. Este un lux pentru mine si mi l-am dorit asa de mult in ultima vreme. Nu-i vorba ca, avand 4 puradei cu varste intre 3ani si 8 luni misunand in jurul nostru nu ajungeam prea des la acest bun de lux, dar cu atat mai mare era bucuria atunci cand se intampla minunea sa doarma toti 4 !! (da, da se poate) deodata, sa nu fie vase de spalat, sau chiar daca sunt, sa fie mustrarile de constiinta neglijabile si pur si simplu sa stau si sa privesc inainte. Cu bucurie, cu liniste, ca o felina din savana satula, multumita.

O luna jumate

2010-01-26T03:33:00.000-08:00

a mai trecut de cand am scris. Ne merge din ce in ce mai bine. "Jeden Tag ein bisschen besser" sunt intruparea reclamei de la REWE si ma simt bine. Poate gasesc un mod sa scot un ban din asta. N-ar fi rau acum, cu venitul ciuntit pe timp de job full time in chip de mama. Serios, chiar e bine.

Alexandru s-a transformat din Andrii Popa intr-un bebelus normal care mananca pardon bea lapte (Ada nu permite aceasta eroare!), zambeste, face caca, face pipi, se screme, doarme, chiuie, plange si de la capat. Ada e si ea din ce in ce mai prietenoasa si nu i-a mai incercat rezistenta la atacuri.

Mama a plecat saptamana trecuta si inchei cu brio primele 5 zile de home alone. Home alone vorba vine, ca sunt in permanenta cu unul dintre puradei. Ada merge in continuare la cresa iar eu stau cu frati-su acasa pana pe la 3pm cand mergem impreuna sa o luam.

Ieri am luat cu bine examenul "Cum ajungem de la A la B la ora prestabilita, trecand prin C, cu 2 copii mici, cu carucior si folosind mijloacele de transport in comun?" Iata ca a mers struna. A este acasa, B este la ora de muzica, C este cresa Adei unde se afla dumneaei si de unde urma sa o luam. Cei doi copii mici sunt Alexandru si Ada. Iubesc tara asta atunci cand sunt mama cu copiii de mana si am de mers undeva cu metroul, autobuzul, trenul. Ordinea care altminteri ma cam apasa mi se pare acum providentiala, faptul ca functioneaza scarile rulante aproape mereu este o mana cereasca. Avand in vedere ca in general oamenii nu te-ar ajuta daca te vad ca nu te descurci cu caruciorul pe scari, noroc ca s-a gandit statul sa faca scari rulante.

Am ajuns la ora de muzica punctual (de fapt probabil cu vreo 5 minute intarziere, dar pentru standardele mele de single chiar, asta reprezinta punctualitate excesiva!) In orice caz ora abia incepea si lumea ne-a primit cu bratele deschise.

Acum fug la somn ca Alexandru are burta plina - sper eu nu prea plina - si as vrea sa fur vreo 2 ore de somn pana plecam dupa domnisoara.

O luna

2009-12-10T14:39:00.000-08:00

a trecut de cand s-a nascut Alexandru. Privind in urma nu am nici un fel de notiune a timpului, habar n-am cand s-a scurs... Am in minte numai mililitri si ore intre doua alaptaturi. Si goana mea dupa cateva minute de somn. Ada mereu prezenta, mereu o provocare, mereu mai iscusita in a-si prezenta dorintele si a-si impune vointa. Alexadru si-a incasat deja vreo 2 zgarieturi si 2 muscaturi de mana de la sora mai mare, ca sa fie clar cine e seful. Recunosc ca e mult mai rapida decat mi-am imaginat si ma surprinde mai ales in situatiile in care nu sunt chiar asa de agila, mai ales cand sunt cu Alexandru la alaptat. Inevitabil una din mainile mele e imobilzata iar cealalta nu reuseste mereu sa prinda doua maini, capul, picioarele Adei, asa ca Alexandru si le incaseaza total nevinovat. Deh, toti mi-au spus ca virgula copilul nr 2 e mai rezistent. Ada a inceput antrenamentul cu fratele ei din frageda pruncie.

In rest, din nou alaptatul e o mare incercare. Fiul meu s-a transformat la inceput in Andrii Popa care suge sangele cu lapte pana cand nervii mei au cedat intr-un suvoi de lacrimi care nu se mai puteau opri si de disperare si de debusolare si de circire in fata durerii cand gurita lui delicata devenea ventuza de supt lapte. Am folosit metodele alternative inclusiv suplpiment de lapte praf. Tot incerc sa imi amintesc cum am rezistat la Ada, ce am facut atunci si mi se pare ca era mult mai bine pe vremuri. L zice ca nu-i adevarat, ca si atunci a fost foarte greu dar ca am uitat eu. Se poate si asta.

Am deci in spate o luna de pompat constiincios laptele, de dat supliment din laptele pompat, administrat insa cu siringa, ca sa nu se invete flacaul sa ii vina laptele usor din sticluta, spalat pompa, sterilizat pompa, spalat siringa, sterilizat siringa...

DAR:

e o minune sa ii vad pe cei doi copii si sa ma gandesc ca sunt ai nostri si astept cu mare nerabdare si bucurie evolutia lor, logica, nazdravaniile, ideile si tot ce le-o mai trece prin minte.

Alexandru stie sa faca o groaza de lucruri: face tot felul de grimase, plange, zambeste, da din maini si din picioare, suge, ce sa mai, ca orice copil la varsta lui;-)

Suntem 4!!!

2009-11-26T08:21:00.000-08:00

Alexandru a sosit intr-o dimineatza de noiembrie, cu cer alb si liniste multa, printre lacrimile de surescitare ale mamei lui, vocile medicilor din sala de operatie, privirile sigure si incarcate de dragoste ale tatalui lui.
Operatia a decurs perfect, L a filmat aproape de la inceput si chirurgul mi l-a aratat imediat ce l-a scos din burta. Pe Ada nu mi-a aratat-o pe dupa campul de operatie, am vazut-o abia dupa cateva minute, stearsa de lichidul amniotic, infofolita in prosopul galben de la spital. Alexandru a mirosit (si miroase in continuare) la fel ca Ada la varsta lui. In primele clipe mirosea acrisor, acum are un alt miros pe care nu il pot defini dar care imi aminteste de Ada si imi starneste multe nostalgii mai ales ca stiu ca acest miros nu o sa tina la infinit. Pe masura ce cresc copiii isi schimba mirosul, ca si multe altele.
Alexandru e micutz, are maini fine si delicate, i se cojeste pielea de pe burtica, picioare, brate, e dragalas, doarme mult (slava Domnului!!!) se ingrasa greu, nu prea suge, dar evident ca este un copil minunat, sanatos si fericit, multumit si care ne incanta.
Ada nu prea intelege ea ce se "petrecere" de cand a aparut fratele ei. In ziua in care a venit la spital sa ne vada a adus cu ea un desen facut la cresa pentru Alexandru. Eu am fost foarte emotionata si am luat-o in brate imediat. Mi s-a parut asa de mare in comparatie cu noul membru al familiei!!!

Intalnire de fete

2009-09-23T02:13:00.000-07:00

Ieri a fost foarte frumos. Am reusit sa ma intalnesc cu cateva dintre prietenele mele, mame (de 1 sau 2 copii, viitoare mame) si am stat si noi de vorba "ca fetele".
Adica ma bucur ca am reusit toate sa ne convingem sotii sa stea cu copiii acasa ca sa iesim si noi la o cafea si ma bucur ca am stat de vorba si ca am reusit sa vorbim si despre altceva decat copii! Asta chiar era o piatra de incercare pentru ca la intalnirea precedenta nu ne-am desprins de teme ca scoala, gradinita, culcat, masa, figuri ale copiilor, jucarii potrivite, jocuri, intlaniri cu copiii, locuri de joaca, etc.
Ieri am depanat amitiri din adolescenta si din copilarie, comparand cu cum e acum. Mi-am amintit cu mare amuzament cum imi gasisem eu un coleg prin clasa intai si cum spuneam la toata lumea ca eu o sa ma casatoresc cu el. Si ma duceam si la el acasa sa le spun parintilor lui. Ma simt un pic jenata de atitudinea mea de atunci, dar parca imi amintesc ca parintii lui priveau cu umor convingerea cu care eu imi spuneam dorintele. Despre ai mei nu mai stiu ce parerea aveau.
Apoi o alta prietena a povestit cum a scos multi bani din buzunar ca sa ii cumpere fiicei ei o geaca "de fata mai mare, nu ca alea cu caluti" dupa propria dorinta. Si fiindca era cam scumpa geaca, s-a gandit sa ii cumpere una mai mare. Asa ca in drumul pana la casa de plata a schimbat geaca cu una o marime mai mare. Asta mica, la probat geaca acasa, s-a mirat ca parca ii era mai larga decat in magazin...
Evident ca am comparat si programele de activitati cu copiii din gradinitele de stat si cele private. Cu concluzia clara ca in cele de stat e mare harababura si foarte multa responsabilitate cade pe umerii parintilor sa recupereze din ce nu se face in timpul orelor de gradinita... Si noi vom ajunge cu Ada la o gradinita de stat, pentru ca la Montessori unde reusisem sa primim un loc pana la urma ne e prea scump... Poate avem noroc si primim loc la o gradi mai buna.
Mai lucrez o saptamana dupa care incepe concediul meu prenatal. Cum ziceam, am deja multe planuri si primele 4-5zile sunt deja programate.

Figuri

2009-09-15T11:49:00.000-07:00

Revenim cu vesti de pe malul Mainului: Ada face figuri. Am putea gasi o groaza de cauze pentru toanele ei, dintre care enumeram (ordine aleatoare):

raceala/bronsita/tusea
ii mai ies niste dinti
mai sunt numai 2 luni pana vine noul membru al familiei
s-a schimbat vremea
s-au schimbat multe in ultima vreme (vizite, petreceri, excursia in Romania)
saltul in evolutie de la 2 ani care ii da de furca

Dintre figuri enumeram:

nu vrea sa se dea jos din carut cand ajungem acasa
nu vrea sa intre in casa
nu vrea sa urce scarile pana la apartamentul nostru
nu vrea sa se spele pe dinti (si nici nu vrea sa ne lase pe noi sa desavarsim operatia)
nu vrea sa ii schimbam pampersul
nu vrea sa se schimbe din pijama in hainele de zi si invers
nu vrea sa se descalte cand venim acasa
nu vrea sa se spele pe maini cand venim acasa
nu vrea sa lase suzeta dupa ce se trezeste
vrea suzeta cand venim acasa
ii bate pe copii la cresa (ieri am vazut urmele rosii ale palmei si unghiilor Adei pe obrazul finutz al colegului si prietenului ei Achilleas care s-a impotrivit la una din "ordonantele" Adei)

Stiu ca toate astea sunt o dovada de personalitate puternica, ce ascund un copil minunat si inteligent numai ca in momentele de "nu vreau" si de urlete cam uit gandirea pozitiva.

De-ale uichendului

2009-09-12T04:19:00.000-07:00

M-a palit si pe mine raceala. Am fost joi la serviciu si de dimineatza anuntasera 24 de grade! Eu abia am asteptat sa imi pun fusta si sandale - si cand colo, nu stiu daca 24 de grade de toamna sunt comparabile cu 24de grade de vara pentru ca mi-a fost frig in continuu. Asa ca acum sunt cu capul dizzy, imi curge nasul si as vrea sa dorm in continuu. Ada tuseste si ea - ca asa le sta bine la inceputul toamnei copiilor care merg la cresa: nasuri mucioase, ochi inlacrimati, maraieli, toane, plangaceli, tuse si eventual febra. Noi am scapat, ca Ada se mentine pe la 38 asa ca nu ii dau inca nimic. Dar tuseste destul de bine. Si inconstienta cum ma stiu, refuz sa merg inca la dr, fiind convinsa ca Ada se va vindeca de la siropuri si de la inhalatiile cu cimbru pe care o sa o pun sa le faca.
In rest e soare la noi dar numai in juma' de casa e cald - in partea din sud-est. La nord-vest e inca frig, acolo sunt dormitoarele regesti.
Mai am 3 saptamani de serviciu dupa care intru in bine-meritatul si mult-asteptatul concediu prenatal. Cate planuri am! Cred ca mi-ar trebui 3 luni fara burta ca sa le pot face. Oricum ma bucur de timpul asta si o sa dorm pe saturate!!
Ada a inceput sa faca propozitii in care exprima adevaruri irefutabile "toata lumea face caca". Panseul asta l-a enuntat stand pe olita. Va rog sa nu va ofuscati de cele citite aici, sunteti pe un blog de mama de copil de 2 ani si toate aceste evenimente mici in ochii vostri sunt pasi mari pentru noi. Acum, ca sa fiu foarte sincera, Ada nu a pus verbul a face la forma corecta, ci la pers a2a singular ca asa stie ea deocamdata sa conjuge (toate verbele au o singura forma). Asadar citatul original suna "toata lumea faci caca" - licenta poetica.
Verbul a avea are numai forma "avem", verbul a putea - "poate"(nu poate Ada), verbul a da - "dai", a lua - "iau"(tata iau lapte), a pleca - "du-te" sau "duci", a pupa - "pupe" (Ada pupe mama).
Cred ca daca le pun pe toate cap la cap am sanse sa ajung la cate un verb pentru fiecare persoana.
In schimb ! Ada foloseste deja genitivul corect al numelui ei: "patul Adei" (aici il bate si pe propriu tata la care genitivul pt substantivele feminine e foarte similar cu cel pt substantivele masculine), "pusha (papusa) Adei". Sunt in extaz.
Si in aceasta stare de extaz o sa plutesc usor spre nord-vestul apartamentului ca sa ma bag in pat, atat timp cat doarme si domnisoara.

Non-rasfaturi

2009-09-09T05:06:00.000-07:00

Ada D. m-a intrebat daca as vrea sa scriu despre cum un copil de 2 ani isi educa bunicii. Asa ca m-am gandit cu un mare zambet pe fatza la luna in care au fost ai mei aici - Ada avea vacanta 3 saptamani de la cresa asa ca mama si tata au venit la noi sa aiba grija de ea.

Dupa primele zile de convietuire mi-au declarat ca Ada e prea rasfatata. Asa ca Luci si eu le-am spus ca pot sa se poarte cu ea cum cred ei de cuviinta, pentru ca e relatia lor cu ea. Cum ne purtam noi cu ea e alta mancare de peste.

Si dupa cateva zile mama si tata ne-au povestit mandri cum pe drumul de la locul de joaca spre casa, Ada se urca pe un gard, le indica si lor unde sa se urce (unul in dreapta ei, celalalt in stanga ei) si incep sa sara impreuna pe gard. Daca incearca unul sa se sustraga, Ada sesiseaza imediat neregula si dintr-o singura strigare il aduce pe razvratit la comportamentul asteptat. Se pare ca acest spectacol era destul de distractiv, eu nu i-am vazut, dar mama si tata au povestit amuzati cum niste trecatori cu zambetul pe buze au intrebat daca e voie sa ii fotografieze ;-) Si i-au fotografiat. Ce-as mai fi vrut sa fiu si eu de fatza!

S-au format si alte ritualuri: la intrarea la locul de joaca este o poarta. Odata ajunsi acolo, aceasta poarta va fi deschisa, inchisa, trecuta de cateva ori de Ada si de bunici, si isi vor face cu mana aflandu-se pe parti opuse ale portii.

Din aceeasi colectie a activitatilor pentru nepoti as mai mentiona: tot pe drumul de intoarcere de la locul de joaca, intr-un spatiu verde sunt cativa platani foarte mari si foarte inalti. Dupa exemplul unui jogger care facea exercitii de respiratie si de incarcare de energie de la acesti platani, Ada impreuna cu bunicii ei pun mainile pe platan si respira adanc. Din nou, acest proces este supravegheat de domnisoara vigilenta si cel care incearca sa se sustraga este admonestat si adus la supunere. Dupa incheierea exercitiilor de respiratie si incarcarea cu energie, cele cateva trepte de la acest spatiu verde catre strada sunt coborate, urcate, coborate, urcate de cei 3 de cateva ori. Avem totusi un truc pentru a opri iteratiile: cand nu mai pot, bunicii o anunta ca urmeaza ultima iteratie. In general merge, daca nu, se acorda (cu greu) un bonus de o iteratie in plus.

Si cate si mai cate: i-am surprins mergand la cresa: bunicul impinge carutul iar Ada intinde mana in sus, bunica o ia de mana si uite-asa merg toti 3 impreuna cantand la cresa. Bunica are un repertoriu vast iar Ada da tonul "laaaaaaaa...". Un alt non-rasfat e legat de un fel de joc: Ada intinde degetul si zice "tciuuuu" la care bunicul/bunica lasa capul in jos si se prefac a cadea. Ada rade de se prapadeste. Uimitor, dupa cateva zile de practica, Ada reactioneaza si ea la fel daca intinzi degetul si zici "tciuuuu" si rade din nou. Vazand ea ca in cadrul familiei acest lucru are efect il incearca si cu alte persoane - mirarea e mare cand vede ca magia nu are efect asupra lor...

Si cum reuseste domnisoara aceste jocuri-ritual? Pai cred ca pur si simplu prin faptul ca atunci cand e fericita rade si zambeste cuceritor (pentru noi) si ca ai face orice sa o vezi din nou zambind. Ca face tot felul de grimase in functie de starea sufleteasca sau de impresia actiunilor tale asupra ei. Reuseste sa ne dirijeze prin farmecul ei - farmec pe care il are fiecare copil .
Noi suntem cazuti in cap dupa Ada oricum asa ca fiecare hohot de ras al ei ne bucura inima si ne da idei.

Si inca ceva: in cele 4 saptamani cat a stat aici, tata nu a avut niciodata tensiunea crescuta!! Se pare ca Ada e cel mai bun medicament impotriva hipertensiunii. Efecte secundare? Deocamdata nedescoperite. In caz ca observati ceva, va rugam contactati producatorul.

In orice caz un lucru au reusit bunicii si mie imi scapa. Noi stam la etajul 3 fara lift. Cu bunicii Ada urca fara sa cracneasca cele 3 etaje. Cu mine nici gand!!! Am petrecut mai nou 35minute pentru cele 3 etaje si asta numai dupa ce am descoperit un artificiu care a accelerat procesul. Undeva trebuie sa le dau dreptate - poate ca ei chiar nu o rasfata pe copila.

Cum a fost in Romania (2)

2009-09-08T01:25:00.000-07:00

Si am mai facut o chestie super tare in Bucuresti: am fost la centrul Vaniei Limban: http://activecenter.ro/ro/
Vania este o moasa despre care am auzit de la cumnata mea si care incearca sa aduca in Romania conceptul despre maternitate similar cu cel pe care il cunosc, traiesc, experimentez eu aici: viitoarea mama este o persoana deosebita, care e indreptatita sa aiba grija de ea, care are dreptul la pregatire pre- si postnatala, care cunoaste ce posibilitati ii stau la dispozitie in timpul unei nasteri astfel incat totul sa se desfasoare normal, cat mai aproape de frumos, de natural, de ce are ea - mama- nevoie si ce isi doreste.
Am facut la Vania un curs de Pilates - gimnastica pentru gravide si a fost cel putin la acelasi nivel profesional la care a fost cursul pe care l-am facut aici in timpul sarcinii cu Ada. Apoi am facut un masaj tot acolo, dupa care m-am simtit excelent.
Vania le invata pe viitoarele mame ce pot face in timpul sarcinii astfel incat sa le fie cat mai bine lor si copilasului in formare. De la ea afli ce poti face in timpul nasterii astfel incat sa iti fie mai bine (masaj, aromaterapie, pozitii, relaxare, respiratie...), cum te poate ajuta partenerul in timpul nasterii.
Tot acolo, in cursul de Pilates pe care l-am facut am invatat exercitii pentru perineu, exercitii pe care fiecare femeie ar fi bine sa le faca, gravida sau nu, mama sau nu (inca). Gloria, cea care face cursul Pilates, iti face un "instructaj" despre perineu si te invata de ce e important sa ai grija.
Tot la Vania poti vedea un film super interesant si util despre alaptatul corect!! Am citit in atatea bloguri despre problemele tinerelor mame la alaptat si despre faptul ca esti pur si simplu lasata la voia intamplarii si a propriului noroc in momentul in care s-a incheiat nasterea. E treaba ta sa te descurci cu alaptatul copilului tau si cu problemele inerente care apar. Eu am trecut prin multe dificultati (sa le zic asa, mai bland) cu alaptatul Adei, dar aici am avut o moasa care venea zilnic si ma ajuta la alaptat asa incat totul a mers perfect pana la urma. Filmul asta de care vorbesc este edificator si ar trebui pus pe ecrane mari in fiecare maternitate unde se naste un copil asa incat mama sa aiba acces la informatie.
Nu stiu ce as putea face pentru a populariza serviciile Vaniei. Ce pot spune este ca eu am fost incantata sa gasesc in Bucuresti un astfel de centru care ofera informatii, servicii, ajutor asa cum am avut si eu nevoie si am beneficiat acum 2 ani la Ada.
Stiu ca suna a reclama dar mie mi-a placut extrem de mult si as vrea ca orice vitoare sau proaspata mamica sa poata alege daca vrea sau nu sa aiba acces la aceste informatii.

Cum a fost in Romania (1)

2009-09-08T01:03:00.000-07:00

Am revenit acum o saptamana din vacanta mea de vis in Romania! M-am hotarat spontan acum vreo luna si ceva ca TREBUIE (stiu, vreau sa il scot din vocabular pe odiosul trebuie) asadar, m-am hotarat acum o luna si ceva ca am nevoie de un concediu de cateva zile acasa, sa merg la Telega, sa vad numai iarba si copaci in jurul meu, case mici, cu geamuri vechi cu rame de lemn cu vopseaua scorojita, sa fie cald si sa stau in curte si sa nu fac nimic! Asa a fost.
Am fost vreo cateva zile la Bucuresti dupa care am fugit la Telega cu Ada si cu Mama ca sa imi fie mai usor - eu lenesa din fire, Mama harnica din fire. Tata s-a hotarat si el ca e spre binele lui (cand e cu Ada are tensiunea la valori demne de invidiat si de mama hipotensiva) sa vina si el asa ca ne-am strans cu totii. Frati-miu, proaspat tatic a doua oara a venit si el cu baietul cel mare (1an si 7luni) asa ca eram tot clanul la tara.
Am savurat

faptul ca nu vedeam din curte nici o masina - pana la strada e drumul lung si vederea anevoioasa din cauza copacilor din curte
ca seara de pe la ora 9 nu mai auzeam nici un motor (de masina, de camion, de motocicleta, etc)

ca seara si toata noaptea se auzeau greierii

ca cerul era plin de stele

ca umblam in slapi sau desculta toata ziua

ca ma aflam in locul vacantelor mele de vis din copilarie si adolescenta

ca am stat cu ai mei
ca Ada a cercetat (foarte atent) iarba si restul obiectivelor din curte

ca nu vedeam bucatica de asfalt, beton, din curte

ca nu am avut internet - dar aveam telefon ;-)

ca dimineata se auzeau cocosii cantand

ca am revazut procesiunea intoarcerii vacilor de la pasune in fiecare seara. De data asta o priveam cu Ada, pe vremuri o priveam cu ceilalti verisori ai mei. Erau mult mai multe vaci pe vremea aia, dar se miscau la fel si strada arata la fel asa ca m-am simtit ca atunci. Mi-au placut femeile imbracate in haine de serviciu (cu poseta, pantofi mai cu toc, fuste si ciorapi lungi fini) si cu o jordie in mana care manau vaca lor spre casa
ca mirosea pur si simplu bine si a aer curat
ca am avut mancarea facuta gata
ca frati-miu si sotia lui renovasera WCul din curte si acum arata si functioneaza ca un WC normal dintr-o "casa de om" din portelan alb si cu buton pe care apesi ca sa curga apa
ca mi-am vazut verisorii care, pentru cateva ore, au evadat si ei din orasele lor la Telega
ca nu am avut nici un plan - si ca m-am tinut de asta
ca Ada a fost sanatoasa si a dormit bine realizand performante care imi aminteau de lunile de inceput: a dormit 4 ore dupa masa, s-a trezit la 10 dimineatza in prima zi

ca Adei i-au placut vacile si restul animalelor pe care le-am vazut pe acolo

Cam astea imi vin in minte acum, cu siguranta vor fi mai multe in curand.

In Bucuresti a fost frumos, totul condensat ca sa pot pleca la Telega. Mi-am vazut colegii de facultate, prietena mea cea mai buna, matusile.

Vara

2009-07-21T05:49:00.000-07:00

Trece timpul repede repede! Ada are vacanta de la cresa 3 saptamani si au venit parintii mei sa ne ajute. Adica noi parintii Adei, lenesi, nu am vrut sa ne luam concediu ca sa stam acasa/plecam cu Ada pe undeva asa ca i-am chemat pe ai mei pentru 4 sapt sa ne ajute. Au venit bucurosi si se pare ca sunt in continuare bucurosi.

In primele zile dupa venire ne-au declarat ca Ada e cam rasfatata. Le-am spus ca sunt liberi sa se poarte cu ea cum vor ei, sa o educe cum vor. Si dupa o saptamana ne povesteau mandri cum sar ei toti 3 pe un gard cand vin din parc. Ii educase Ada si aveau deja un ritual: in drumul din parc spre casa, Ada se suie pe un gard, le indica bunicilor unde sa stea si ei (foarte clar, unul in stanga, unul in dreapta) si dup-aia, la comanda, sar toti trei tinandu-se de gard. Erau foarte mandri parintii mei de gaselnita lor - dar nu o rasfata pe Ada. Am zis!

In rest noul membru al familiei se tot pregateste sa soseasca undeva pe la inceputul lui noiembrie. O sa fie un baiat iar noi suntem foarte bucurosi pentru ca totul merge bine si eu ma simt bine. Toti prietenii ne ameninta ca distractia abia o sa inceapa cand o sa apara noul membru al familiei, baietii fiind - statistic vazand - mult mai greu de tinut in frau si de crescut. Eu sper insa ca Ada o sa ne ajute si o sa fie o sora foarte bucuroasa cu noul ei fratior. Avand in vedere ca nu o rasfatam si ca are o educatie foarte austera cu siguranta o sa se comporte si ea foarte categoric cu NouVenitul.

Ce am mai facut in ultima vreme? Am reusit sa mergem o saptamana in concediu la inceputul lui iunie - Chiemsee si doua zile München. La Chiemsee a fost absolut de vis! Atata verdeata, relaxare, liniste. Am vazut evident si vacile si gastele si oile etc si Ada a invatat cum face vaca si ca ne da "lape". De atunci ne anunta in fiecare seara cand incepe sa bea laptele: "muuu lape. Muuu lape" si noi cadem in fund de admiratie.

Primavara (?)

2009-03-17T05:48:00.000-07:00

Ne merge bine, ne-am mutata in locuinta noua, si ma simt bine. Printre cutii de carton, bucati de mobila insirate prin casa, jucariile Adei aparand din cele mai neasteptate colturi totusi e bine.

Casa e mult mai mare, e mult mai calda, e mult mai luminoasa.

Ada a primit camera ei si noi implicit am re-primit camera noastra ;-) Mai fac drumuri in fiecare noapte la ea in camera sa "ve-ri-fic" ca totul e ok. De cele mai multe ori e ok. Ada mai plange in somn, probabil viseaza si de fapt s-ar linisti si singura numai ca eu sunt langa patutul ei in cateva secunde. Si podeaua scartaie la ea in camera asa incat de fiecare data ma intreb daca nu cumva as sta mai bine cuminte in patul meu decat sa umblu hai hui prin noapte si sa scartai podelele. Uimitor si distractiv, podeaua nu face galagie atunci cand umbla Ada! Se vede ca e camera ei, tot ce misca-n zona asta, raul, ramul, i-e prieten numai ei - pare ca spune si podeaua suspinand sub talpile mele.

Mutatul a fost o reusita totala. Ne-au ajutat 17 prieteni asa ca acea cantitate IMENSA de lucruri pe care le adunasem cu sarg, perseverenta si dor in ultimii ani de stat in Germania a fost mutata cu eficienta maxima in noua locuinta de la etajul 3 fara lift (!) si scari inguste cu balustrada verticala - vorba unui bun prieten. Atata dor de sport si de ajutat nu am mai simtit de mult si in prima noapte am dormit bine merci la noi in pat, Ada la ea in camera si mai aveam in plus - bonus de buna purtare - chiar si dulapul montat si in pozitie de primit hainele.

Evident ca habar n-am pe unde voi aseza mobila in noua locuinta, am cazut insa cu seful de acord ca vom lua camerele pe rand, si ca vom incepe cu cele mici: baile. Asa ca am mai castigat niste timp de gandire. Tocmai am aflat la cursul NLP pe care l-am facut in uichend ca sunt tipul "kinestetic" adica percep mediul inconjurator in principal prin impresiile pe care le lasa asupra mea, prin ce simt. Spre deosebire de altii care pot fi vizuali sau auditivi si care sunt implicit mai rapizi si in decizii deoarece ei vad foarte repede imaginile cu ochii mintii. Ceea ce mie imi cam lipseste. O fi si lipsa de imaginatie. Din pacate.

Asadar vom porni glorios cu baile la atac si incet incet ma decid si unde o sa fie biblioteca si patul pentru oaspeti .

Cutiile

2009-02-07T23:01:00.000-08:00

Ada e gata de mutare! Luci a fost ieri la cumparat de cutii si Adei i-au placut la nebunie achizitiile tatalui ei. Chiar si azi de dimineatza Ada tot cu asta se indeletniceste. Se suie in cutie, se da jos, isi pune diverse obiecte in cutie, le scoate, le aranjeaza pe jos, le pune la loc in cutie, canta, etc.

Domnisoara Naaaaaaaai

2009-02-05T07:36:00.001-08:00

Mama a plecat acasa. Asa ca suntem singuri cu Ada. O noua viata incepe. Am mult mai mult timp (de voie, de nevoie) de petrecut cu Ada si sunt mereu cazuta in extaz ce face, cum face, ce spune (vocabularul este foarte bogat: da, nam=nu, mama, tata, Ada, apa, caca, alo, pa-pa)... Ma gandesc la mine privita din exterior si cred ca sunt extrem de caraghioasa cazuta in admiratia odorului. Mai nou am luat-o pe Ada de la cresa in fiecare zi saptamana asta (pana acum o lua mama). Asa ca o traiesc pe Ada intr-o noua perspectiva: cea de copil intr-un alt mediu decat cel cunoscut de mine, un mediu mie mai nefamiliar decat ei. Cand ma vede, Ada incepe sa vorbeasca (eu nu inteleg nimic) vine spre mine, tranteste ce are in mana, mai ia inca un obiect (jucarie, cana, farfurie...) si il tranteste si pe ala, daca cumva e la masa vine cu mana intinsa si imi da si mie din ce mananca ea, umbla prin camera cu un pas extrem de hotarat, se opreste intr-un loc, se intoarce la mine, iar vorbeste, iar pleaca, iar se uita la mine. Totul pare foarte bine gandit, planificat, de parca ar avea de facut anumite lucruri de care e ea responsabila.

Ma topesc dupa ea, evident si o urmaresc ca pe un spectacol. Pe holul cresei umbla cu un pas extrem de determinat, povesteste in continuu, canta, ia toate jucariile la rand, nu vrea sa o imbrac, nu vrea sa plecam si spune in cotinuu "naaaaai, naaaaai" pe o tonalitate inalta, cantata. Eu banuiesc ca este nein-ul pe care probabil il aude foarte des la cresa. Spune naaaaai chiar si cand eu nu am rugat-o sau intrebat-o nimic, pur si simplu este revolta ei preventiva, ca sigur o sa am eu o idee care ei nu o sa-i convina.

Am fost cu ea luni sa ii cumpar cizmulite ca mergem la ski si sa poata sa se plimbe si ea in zapada fara sa ii inghete piciorusele. A fost mult mai bine decat m-am asteptat. Dupa ce a prins ea cum merge treaba, venea din proprie initiativa cu cate un pantof sa i-l incalt si sa il probeze. O adevarata doamna! Nici nu a trebuit sa ii explic despre ce e vorba, intuitia fe-me-ni-na a ajutat-o sa se adapteze situatiei noi imediat si mult mai bine decat un barbat matur. Asa ca in timpul in care eu cautam noi modele sa i le dau sa le probeze, cauta si ea de zor. Si-a ales - spre disperarea mea - pantofi cu multe stelute si sclipici, roz, mov si cu sireturi lucioase. Mi-am dat seama inca o data ca exista un motiv foarte bine definit pentru care umbla atatea fetite pe strada cu incaltari de iti sta mintea in loc. Pur si simplu le atrag funditele, sclipiciurile, stelutele! Ma asteapta si pe mine! Ma si vad cum o sa incerc (fara succes) sa ii explic ca nu trebuie sa poarte aceeasi pantofi ca si colegele ei, ca nu e neaparat nevoie sa aiba auriu si argintiu pe pantof ca sa fie un pantof bun de purtat.

In fine, am luat cizmulitele, am iesit in plansete din magazin (nu vrea in carutz inapoi) si nu ne mai sta nimic in cale pentru mult visata vacanta de ski!
Deocamdata a mai ramas o saptamana de serviciu, dar trece si ea re-pe-de!

La inceput de an

2009-01-19T11:54:00.000-08:00

Asa ne-a fericit Ada de Craciun.

Ada creste. Ada e din ce in ce mai interesanta. O astept pe Ada in fiecare zi cu mare nerabdare sa vina de la cresa. Desi e un chin dimineata trezitul in plansetul ei, ma bucur nespus sa o vad, sa o iau in brate, sa privesc ce ii mai trece prin cap si sa o ascult insirand sunete fara nici un sens pentru mine, dar cu o seriozitate si convingere ca si cum ar spune lucruri de cea mai mare importanta. Spune pe limba ei propozitii intregi! Iar noi stam cu totii incantati de fericire sa o auzim, ne dam coate de parca am fi partasi la cel mai extraordinar spectacol - de fapt chiar suntem partasi la cel mai extraordinar spectacol al nostru. Copilul nostru.

Ne merge foarte bine. Mama e inca la noi, eu nu am nici o grija logistica. Ada e dusa la cresa, luata de la cresa, hranita, schimbata, plimbata. Ma gandesc cu groaza la luna martie cand mama se intoarce la Bucuresti! Si ne-a pus naiba sa ne hotaram si sa ne mutam - tot la inceputul lui martie. Asta dupa ce mergem la ski la mijlocul lui februarie, asa ca sa pot sa zic ca nu am timp de impachetat pentru mutat.

Ne mutam la locuinta mai mare, tot cladire veche ("Altbau") tavanul inalt, geamuri mari, dar avem si balcon, etajul 3 fara lift - sa vezi ce in forma o sa fiu. Am facut experienta acum in uichend sa urc cu Ada in brate pana la apartament. Mi-a iesit sufletul! Ce mandra o sa fiu cand o sa am exercitiu la urcat. Sau pur si simplu o invat pe Ada sa urce singura scarile. Deja aici la noi exerseaza cu mult elan, cu incantare si cu acompaniament din voce urcatul etajului "uuuh" "uuui".

Suntem plini de idei marete pentru noul apartament: cum sa mentinem ordinea, ce lucruri sa aruncam, ce mobila sa ne mai cumparam - ikea sa traiasca - cum sa aranjam. Luci e stressat ca eu nu tin ordinea, eu sunt stressata ca nu se implica in activitatile casnice. O sa negociem ca sa fim amandoi fericiti.

Nou record de viteza

2008-12-09T02:24:00.001-08:00

Azi de dimineatza am stabilit un nou record: in 35 de minute am fost gata de plecare si am iesit pe usa. In ce consta recordul?! Am fost gata Ada si cu mine!! Inainte imi trebuiau 30minute (minim) doar pentru mine! Un record nepremeditat, evident. Azi e randul lui Luci sa o ia pe Ada de la cresa asa ca s-a trezit foarte devreme inainte de 7 si inainte de a suna ceasul si l-a oprit, asa ca eu nu am auzit nimic si am dormit bine merci mai departe.

Ada care in timpul uichendului se trezeste inainte de 7 a dormit ca un prunc (ce mai e inca ;-)) si noroc ca s-a miscat mai mult in pat ca a facut galagie si m-a trezit si pe mine. Buimaca privesc ceasul si nu imi cred ochilor: 8:22!!! Planul meu fusese sa ma trezesc la 7, sa fac un dush, sa ma imbrac, sa o hranesc pe Ada, etc si la 8:10 sa iesim pe usa! Asadar cu viteza luminii am reusit sa ma spal, sa ii pregatesc Adei de mancare. Desi umblam prin casa facand in mod intentionat galagie Ada nici gand sa se scoale. Asa ca am trezit-o pe la 8:35 si am sperat ca o sa manace singura. Dar asa cum se intampla intotdeauna cand mi-am dorit sa manace singura, Ada era preocupata de modul in care forta de tensiune superficiala tine lingurita ei in laptele cu fulgi de ovaz si ea nu o poate ridica, ma privea, baga mana in mancare si analiza consistenta, imi povestea despre ce a visat as’noapte (alshitululu crulu tsssss, etc) si vroia sa bea cand apa cand lapte. Asa ca repede repede i-am dat eu sa manance si facnd repede si bine restul activitatilor necesare am reusit sa iesim pe usa la 8:55. Cresa, “Pa! Pa!” si facut cu mana, fuga la SBahn, fuga la autobuz, fuga la serviciu, fuga dupa cablu de retea (pentru ca imi disparuse de pe birou) fuga fuga. Si acum in sfarsit mai calm ;-)

Din nou acasa

2008-11-27T13:45:00.000-08:00

Ieri m-am intors din prima mea delegatie de mama. Am fost asa incantata de cum mi-a mers incat nimeni din cei adulti nu a avut voie sa mearga la culcare inainte de a asculta povestile mele timp de 2 ore. Mama deja privea cu ochii incetosati iar Luci rezista eroic doar sustinut de speranta ca va putea sa intrerupa tirada mea - cu mult noroc - si astfel sa spuna si el ce avea pe suflet. Evident ca nu apuca sa povesteasca prea mult, eu avand mult mai multe de impartasit.
Contrar tuturor prezicerilor am reusit sa dorm noaptea fara sa ma trezesc cu gandul ca trebuie sa dau telefon acasa sa intreb cum ii merge Adei. Era oricum pe maini sigure.
Si fiindca timp de 3 zile nu am fost inconjurata decat de colegi de serviciu, am discutat in marea majoritate a timpului despre serviciu, am fost in seminarii interesante si care iti puneau mintea la contributie, iata-ma-s azi cu un chef si un randament la serviciu iesite din comunul ultimelor doua luni !
Acum insa mi s-a facut somn...

Sfarsit de uichend

2008-11-23T13:13:00.000-08:00

Maine imi iau zborul. Ma si vad de dimineatza (trezirea nemiloasa la ora 5 a.m.!!) privindu-ma in oglinda si fiind sincer recunoscatoare industriei de infrumusetare ale carei minuni au ajuns chiar si in dulapioarele mele! De cand am reinceput serviciul nu ma mai pot prezenta in lume fara machiaj. Constat ca fondul de ten face minuni! Putina culoare, cearcane mai estompate, alunitele (din care detin nenumarate) mai putin evidente, ten luminos (vorbesc ca in reclame...) .

O sa fiu in delegatie 3 zile. Cum o sa fie atata timp fara Ada? Senzatii noi. Avand in vedere ca am un program destul de plin sper ca nu o sa ma usuc de dorul ei. Dar mai stii?! Oricum o sa incerc sa relatez.

Acum inchei ca sa apuc sa dorm macar 6 ore...

Gata,

2008-11-22T11:15:00.000-08:00

noaptea de bine despre care am scris a fost doar exceptia care ne confirma regula cu noptile agitate si sonore. Ada ne-a trezit din nou de cateva ori as'noapte plangand sau tipand. Se vede treaba ca are multe lucruri din timpul zilei de prelucrat, asa cum ne-a explica dna doctor.
In rest, maraiala si in timpul zilei, probabil din cauza ca nu a reusit sa doarma cele 2 ore de dupa masa asa ca ne-am ocupat de ea sa se simta bine, sa nu planga, sa ne zambeasca. Suntem toti 3 niste inventatori de exceptie cand e vorba de idei ca sa ii zmulgem Adei un zambet...

Acum Diva e in baie si le canta spectatorilor din repertoriul ei foarte vast de copil de 1 an si 3 luni.

Luni plec la Varsovia pentru 3 zile asadar si eu si Ada vom petrece primele nopti separate de cand ne stim! Recunosc ca ma gandesc cu oarecare bucurie la un somn care sa fie intrerupt de subconstientul meu si nu de cel al dumneaei. Dar va voi povesti cum a fost in realitate. Suspans maxiiiiim!

Surpriza!

2008-11-21T09:06:00.000-08:00

Ada a dormit as'noapte asa de bine - adica fara sa scoata nici un sunet, nici un planset, nici un chirait! - incat eu tot m-am trezit de doua ori, m-am dat jos din pat si m-am dus la ea sa ma uit daca mai respira!
Salutam cu maaare mare bucurie prima noapte - dupa un lung sir de luni de zile si nopti in care ne tot trezeam sa o linistim - in care am fi putut dormi nestingheriti 7 (SAPTE) ore in continuu! Dar iata ca obisnuinta, bat-o vina, nu m-a lasat de data asta si tot m-am trezit sa imi verific odorul - daca e in stare de functionare. Si era ;-)
Vizita la doctor azi - era randul rapelului pentru vaccin - am scapat de vaccin pentru ca Adei ii curge nasul si tuseste asa ca avem o noua programare.
Am verificat la doamna doctor ca Ada e in parametri normali cu noptile ei agitate - dupa cum spuneam ma rodeau indoielile - asa ca privim cu mare optimism si incredere inainte la noptile care vor urma.

Nopti bune va dorim ;-)

Noptile...

2008-11-20T00:43:00.000-08:00

Trebuia sa trecem si prin asta: De vreo doua saptamani Ada are niste nopti foarte agitate, iar noi, din empatie si din lipsa de alternative de asemenea... E cumplit ca nu stim ce sa ii facem. Banuim ca ies dintii dar recunosc ca ma rod indoielile ca poate e altceva.
Am incercat toate metodele cunoscute cu Osanit, Dentinox, Viburcol chiar si un supozitor cu paracetamol i-am dat o data (a avut efect 3 ore jumate dupa care concertul a reinceput). Cert e ca si as'noapte a dormit la noi in pat. Asta inseamna ca nici somnul nostru nu mai e ce a fost odata, hehe! Toti cei cu copii cred ca ma inteleg.
In fine, e incredibil ce efect poate sa aiba un asa mic ghemotoc de copil asupra adultilor din casa (acum e si mama mea la noi, asa ca suntem 3 care ne batem sa avem grija de Ada).

Cred cu tarie ca totul e in limite normale si ca e trecator asa ca privesc cu mult optimism inainte. Mai am si de lucru azi!

Am blog

2008-11-19T04:19:00.000-08:00

Wow, sunt tare curioasa cum o sa arate in realitate. Am tot citit pe la unii pe la altii dar pana acum nu am avut curajul sa imi fac blogul meu. Iaca a venit si vremea lui.